SCÂNDURÍCE, scândurici, s. f. (Rar) Scândurea. – Scândură + suf. -ice.

SCÂNDURÍCE, scândurici, s. f. Scândurea. – Scândură + suf. -ice.

SCÎNDURÍCE, scîndurici, s. f. Scîndurea. Mă dusei în pădurice Și tăiei o scîndurice Și la capăt cu un cucui (Scripca). GOROVEI, C. 336.

scânduríce (rar) s. f., g.-d. art. scândurícii; pl. scânduríci

scânduríce s. f., g.-d. art. scândurícii; pl. scânduríci

SCÂNDURÍCE s. v. lopățică, scândurică.

scîndurícă f, pl. rele. Scîndură mică. Maĭ rar -rice.

scîndurice s. v. LOPĂȚICĂ. SCÎNDURICĂ.