7 definiții pentru scândurea
SCÂNDUREÁ, -ÍCĂ, scândurele,
s. f. Diminutiv al lui scândură; scândurice, scânduriță. –
Scândură +
suf. -ea, -ică.
SCÂNDUREÁ, -ÍCĂ, scândurele,
s. f. Diminutiv al lui scândură; scândurice, scânduriță. –
Scândură +
suf. -ea, -ică.
SCÎNDUREÁ, -ÍCĂ, scîndurele și (rar) scîndurici,
s. f. Diminutiv al lui
scîndură. Vorbi, potrivind două scîndurele cap la cap. C. PETRESCU, Î. II 181. Luai lădița cea de aur... și deschizînd-o, aflai într-însa niște scîndurele vechi. GORJAN, H. IV 138. Cu crîsnicul se mai pescuiește și cu ajutorul tălchigului, care-i făcut din o scîndurică de lemn bortit la capete. ȘEZ. IV 114.
PARDESIU DE SCÂNDURI s. v. coșciug, sicriu. SCÂNDUREÁ s. v. iapă, lopățică, schimbător, tălpig. scândurí, scândurésc, vb. IV (reg.; despre scânduri) a bate, a prinde, a fixa în cuie.
scîndurea s. v. IAPĂ. LOPĂȚICĂ. SCHIMBĂTOR. TĂLPIG. Scândurea dex online | sinonim
Scândurea definitie
Intrare: scândurea
scândurea substantiv feminin
scândurică substantiv feminin
Intrare: scânduri
scânduri verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a