scâncitor definitie

8 definiții pentru scâncitor

SCÂNCITÓR, -OÁRE, scâncitori, -oare, adj. Care scâncește. – Scânci + suf. -tor.
SCÂNCITÓR, -OÁRE, scâncitori, -oare, adj. Care scâncește. – Scânci + suf. -tor.
SCÎNCITÓR, -OÁRE, scîncitori, -oare, adj. Care scîncește.
scâncitór adj. m., pl. scâncitóri; f. sg. și pl. scâncitoáre
scâncitór adj. m., pl. scâncitóri; f. sg. și pl. scâncitoáre
SCÂNCITÓR adj. v. jalnic, plângăreț, plângător, scâncit, tânguitor, trist.
SCÂNCITÓR ~oáre (~óri, ~oáre) Care scâncește; care produce scâncete. /a scânci + suf. ~tor
scîncitor adj. v. JALNIC. PLÎNGĂREȚ. PLÎNGĂTOR. SCÎNCIT. TÎNGUITOR. TRIST.

scâncitor dex

Intrare: scâncitor
scâncitor adjectiv