SCÂNCEÁLĂ, scânceli, s. f. Faptul de a (se) scânci, scâncit; p. ext. scâncet. – Scânci + suf. -eală.

SCÂNCEÁLĂ, scânceli, s. f. Faptul de a (se) scânci; scâncit; p. ext. scâncet. – Scânci + suf. -eală.

SCÎNCEÁLĂ, scînceli, s. f. Scîncet. Scîncelile copiilor.

scânceálă s. f., g.-d. art. scâncélii; pl. scâncéli

scânceálă s. f., g.-d. art. scâncélii; pl. scâncéli

SCÂNCEÁLĂ s. v. geamăt, scâncet, scâncit, tânguire, vaier, vaiet.

scînceală s. v. GEAMĂT. SCÎNCET. SCÎNCIT. TÎNGUIRE. VAIER. VAIET.