scânceală definitie

7 definiții pentru scânceală

SCÂNCEÁLĂ, scânceli, s. f. Faptul de a (se) scânci, scâncit; p. ext. scâncet. – Scânci + suf. -eală.
SCÂNCEÁLĂ, scânceli, s. f. Faptul de a (se) scânci; scâncit; p. ext. scâncet. – Scânci + suf. -eală.
SCÎNCEÁLĂ, scînceli, s. f. Scîncet. Scîncelile copiilor.
scânceálă s. f., g.-d. art. scâncélii; pl. scâncéli
scânceálă s. f., g.-d. art. scâncélii; pl. scâncéli
SCÂNCEÁLĂ s. v. geamăt, scâncet, scâncit, tânguire, vaier, vaiet.
scîncea s. v. GEAMĂT. SCÎNCET. SCÎNCIT. TÎNGUIRE. VAIER. VAIET.

scânceală dex

Intrare: scânceală
scânceală substantiv feminin