Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

7 defini╚Ťii pentru sc├ólcietur─â

SC├éLCIET├ÜR─é, sc├ólcieturi, s. f. Faptul de a (se) sc├ólcia; deformare; (concr.) parte deformat─â (prin tocire) a unui obiect (├«n special a ├«nc─âl╚Ť─âmintei). [Pr.: -ci-e-] ÔÇô Sc├ólcia + suf. -─âtur─â.
SC├éLCIET├ÜR─é, sc├ólcieturi, s. f. Faptul de a (se) sc├ólcia; deformare; (concr.) parte deformat─â (prin tocire) a unui obiect (├«n special a ├«nc─âl╚Ť─âmintei). [Pr.: -ci-e-] ÔÇô Sc├ólcia + suf. -─âtur─â.
SC├ÄLCIET├ÜR─é, sc├«lcieturi, s. f. Ac╚Ťiunea de a sc├«lcia ╚Öi rezultatul ei; str├«mbare, deformare.
scâlcietúră (-ci-e-) s. f., g.-d. art. scâlcietúrii; pl. scâlcietúri
scâlcietúră s. f. (sil. -ci-e-), g.-d. art. scâlcietúrii; pl. scâlcietúri
SC├éLCIET├ÜR─é s. deformare, str├ómb─âtur─â. (O ~ la ├«nc─âl╚Ť─âminte.)
SC├ÄLCIETUR─é s. deformare, str├«mb─âtur─â. (O ~ la ├«nc─âl╚Ť─âminte.)

Scâlcietură dex online | sinonim

Scâlcietură definitie

Intrare: scâlcietură
scâlcietură substantiv feminin
  • silabisire: -ci-e-