scâlcietură definitie

7 definiții pentru scâlcietură

SCÂLCIETÚRĂ, scâlcieturi, s. f. Faptul de a (se) scâlcia; deformare; (concr.) parte deformată (prin tocire) a unui obiect (în special a încălțămintei). [Pr.: -ci-e-] – Scâlcia + suf. -ătură.
SCÂLCIETÚRĂ, scâlcieturi, s. f. Faptul de a (se) scâlcia; deformare; (concr.) parte deformată (prin tocire) a unui obiect (în special a încălțămintei). [Pr.: -ci-e-] – Scâlcia + suf. -ătură.
SCÎLCIETÚRĂ, scîlcieturi, s. f. Acțiunea de a scîlcia și rezultatul ei; strîmbare, deformare.
scâlcietúră (-ci-e-) s. f., g.-d. art. scâlcietúrii; pl. scâlcietúri
scâlcietúră s. f. (sil. -ci-e-), g.-d. art. scâlcietúrii; pl. scâlcietúri
SCÂLCIETÚRĂ s. deformare, strâmbătură. (O ~ la încălțăminte.)
SCÎLCIETU s. deformare, strîmbătură. (O ~ la încălțăminte.)

scâlcietură dex

Intrare: scâlcietură
scâlcietură substantiv feminin
  • silabisire: -ci-e-