Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

10 defini╚Ťii pentru saxofon

SAXOF├ôN, saxofoane, s. n. Instrument muzical de suflat din alam─â, de forma unui tub conic ├«ndoit ÔÇô Din fr. saxophone.
SAXOF├ôN, saxofoane, s. n. Instrument muzical de suflat din alam─â, de forma unui tub conic ├«ndoit ÔÇô Din fr. saxophone..
SAXOF├ôN, saxofoane, s. n. Instrument muzical de suflat, f─âcut din metal, cu ├«mbuc─âtura asem─ân─âtoare cu a clarinetului; se ├«ntrebuin╚Ťeaz─â ├«n orchestre. Alte instrumente bizare ╚Öi triste au ├«nceput s─â se t├«nguie cu g├«lg├«iri de pl├«ns ╚Öi... cu r├«sul acela inuman ╚Öi ├«ntrerupt de sincope, al clapelor de saxofon. C. PETRESCU, C. V. 167. Saxofonul g├«lg├«ia un pl├«ns terminat ├«n hohote guturale. id. ib. 198.
saxofón s. n., pl. saxofoáne
saxofón s. n., pl. saxofoáne
SAXOF├ôN s.n. Instrument muzical de suflat, de alam─â, cu mu╚Ötiuc ╚Öi clape, construit pe principiul clarinetului. [Pl. -oane. / < fr. saxophone, cf. Sax ÔÇô numele constructorului, gr. phone ÔÇô voce, it. sassofono].
SAXOFÓN s. n. instrument muzical de suflat, din alamă, cu muștiuc și clape, îndoit la capăt, pe principiul clarinetului. (< fr. saxophone)
SAXOF├ôN ~o├íne n. Instrument muzical de suflat, din alam─â, cu clape ╚Öi mu╚Ötiuc, folosit, mai ales, ├«n forma╚Ťiile de muzic─â u╚Öoar─â. /<fr. saxophone, germ. Saxophon
* saxof├│n n., pl. oane (d. sax ╚Öi fon din fonic). Muz. Un fel de clarinet de alam─â ma─ş mare. Francezu Adolf Sax (n─âscut la Dinant, ├«n Francia, la 1814 ╚Öi mort la 1894) l-a inventat la 1838 c─âut├«nd s─â se apropie de vocea omeneasc─â.
saxofon (< Sax, numele constructorului instr. ╚Öi gr. ¤ć¤ë╬Ż╬«, ÔÇ×sunet voceÔÇŁ; fr. saxophone; it. saxofono, sassofono), instrument de suflat din grupa lemnelor, de form─â conic─â ├«ndoit la cap─ât ├«n form─â de pip─â, alc─âtuit din mu╚Ötiuc*, cu ancie* simpl─â, corp, mecanism de ├«nchidere ╚Öi deschidere a orificiilor cu ajutorul clapelor (2) ╚Öi pavilion*. De la ├«nceput, s. s-a construit din metal. ├Äntinderea s. este de la si bemol la fa3. S. prezint─â o familie numeroas─â, instr. variindu-╚Öi m─ârimea de la cel mai mic p├ón─â la cel mai mare ├«n func╚Ťie de sonoritatea mai acut─â sau mai grav─â ce le este proprie. Totodat─â fiecare instr. poate avea dou─â acordaje (1) diferite, grup├óndu-se ├«n dou─â subfamilii. Se noteaz─â ├«n cheia* sol iar instr. grave ├«n cheia fa. Acestea sunt: s. sopranino ├«n fa sau ├«n mi bemol, s. sopran ├«n do sau ├«n si bemol (singurele de form─â tronconic─â, asem─ân─âtoare oboiului*), s. alto ├«n fa sau ├«n mi bemol, s. tenor ├«n do sau ├«n si bemol, s. bas ├«n do sau ├«n si bemol. Subfamilia cea mai r─âsp├óndit─â este aceea ├«n mi bemol ╚Öi si bemol. Tehnica s. este asem─ân─âtoare aceleia ob., dar, mai ales, a cl. (clarineti╚Ötii sunt aceia care ├«n orch. preiau partida* s.). S. are un timbru* ce ar putea fi comparat cu acela al cl., ob. ╚Öi vcl. c├ónt├ónd ├«mpreun─â. S. a fost brevetat ├«n 1845 c├ónd creatorul ╚Öi constructorul s─âu, Adolphe Sax (n. 1814 la Dinant, Belgia ÔÇô m. 1894, Paris) l-a inventat. S. este folosit mai mult ├«n muzica u╚Öoar─â* ╚Öi jazz*, dar a p─âtruns ╚Öi ├«n orch. simf. prin lucr─ârile lui Bizet (Suita Arlesiana), Stravinski, Ravel, Gershwin. ├Än crea╚Ťia simf. rom├óneasc─â apare ├«n lucr─âri de Dumitru Bughici, Pascal Bentoiu, Aurel Stroe ╚Ö.a.

Saxofon dex online | sinonim

Saxofon definitie

Intrare: saxofon
saxofon substantiv neutru