SAXHÓRN, saxhornuri, s. n. Instrument muzical de suflat făcut din alamă, folosit în fanfare și orchestre. – Din fr. saxhorn, germ. Saxhorn.

SAXHÓRN, saxhornuri, s. n. Instrument muzical de suflat făcut din alamă, întrebuințat în fanfare și orchestre. – Din fr. saxhorn, germ. Saxhorn.

SAXHÓRN, saxhornuri, s. n. Instrument muzical de suflat, făcut din aramă și întrebuințat în fanfare și orchestre.

saxhórn s. n., pl. saxhórnuri

saxhórn s. n., pl. saxhórnuri

SAXHÓRN s.n. Instrument muzical de suflat, construit din alamă și întrebuințat în fanfare și orchestre cu rol de bariton. [Pl. -uri. / < fr. saxhorn, germ. Saxhorn < Sax – numele constructorului, Horn – corn].

SAXHÓRN s. n. familie de instrumente muzicale de suflat, din alamă, în fanfare și orchestre (althorn, fligorn, eufoniu etc.). (< germ. Saxhorn, fr. saxhorn)

saxhorn, nume dat de Adolf Sax familiei de instrumente născute din vechea goarnă (corno signale*), prin aplicarea mecanismului de pistoane*. Sax a construit șapte modele de s.: sopranino, soprano (echiv. fligornului (1)), alto, tenor, bariton, bas și contrabas (sin. archibombardon*). În fanfarele (6) fr., familia s. are același rol cu familia fligornului (2) din fanfarele germ. și austriece.