SAVURÁ, savurez, vb. I. Tranz. A mânca sau bea ceva pe îndelete și cu plăcere, pentru a-i simți bine gustul. ♦ Fig. A se bucura în tihnă de ceva, a se delecta, a se desfăta. – Din fr. savourer.

SAVÚRĂ, savuri, s. f. Material granulos obținut prin sortarea pietrei rezultate din concasarea rocilor, folosit la construirea macadamurilor și la prepararea asfaltului. ♦ (Mar.) Lest. – Din ngr. savúra.

SAVURÁ, savurez, vb. I. Tranz. A mânca sau bea ceva pe îndelete și cu plăcere, pentru a-i simți bine gustul. ♦ Fig. A se bucura în tihnă de ceva, a se delecta, a se desfăta. – Din fr. savourer.

SAVÚRĂ, savuri, s. f. Material granulos obținut prin sortarea pietrei rezultate din concasarea rocilor, întrebuințat la construirea macadamurilor și la prepararea asfaltului. ♦ (Mar.) Lest. – Din ngr. savúra.

SAVURÁ, savurez, vb. I. Tranz. A mînca sau a bea ceva pe îndelete, cu plăcere, pentru a simți bine gustul; a degusta. În loc să savureze încet bomboana, ca orice plăcere care trebuie să dureze cît mai îndelungat, [Sabina] începu să o crînțăne. C. PETRESCU, C. V. 14. ♦ Fig. A se bucura în tihnă de ceva, a se delecta, a se desfăta, a fi încîntat. Izu Protopopescu savură stupoarea prietenului. C. PETRESCU, A. 471.

SAVÚRĂ s. f. 1. Material pietros alcătuit din granule, care se obține prin sortarea pietrei rezultate din concasarea rocilor și se întrebuințează la construirea macadamurilor și la prepararea asfaltului. 2. (Învechit) Povară formată de obicei din saci de nisip sau de prundiș, care se pune într-o corabie pentru ca aceasta să se poată afunda în apă atît cît cere stabilitatea ei; lest. Își făcură savura sau povara corăbiei de piper. GORJAN, H. II 46.

savurá (a ~) vb., ind. prez. 3 savureáză

savúră s. f., g.-d. art. savúrii; (feluri) pl. savúri

savurá vb., ind. prez. 1 sg. savuréz, 3 sg. și pl. savureáză

savúră s. f., g.-d. art. savúrii; (feluri) pl. savúri

SAVURÁ vb. a degusta, (rar) a legumi. (A ~ mâncarea.)

SAVÚRĂ s. v. lest.

SAVURÁ vb. I. tr. A gusta, a mânca sau a bea ceva cu plăcere, pe îndelete. ♦ (Fig.) A se bucura de ceva, a-i plăcea (ceva) mult, a se delecta. [< fr. savourer].

SAVÚRĂ s.f. Material pietros granulat, rezultat din concasarea rocilor, care se întrebuințează la macadamuri și la prepararea asfaltului. ♦ (Mar.) Lest. [< ngr. savura, cf. it. zavorra].

SAVURÁ vb. tr. 1. a gusta, a mânca sau a bea ceva cu plăcere, pe îndelete. 2. (fig.) a se bucura de ceva, a-i plăcea (ceva) mult, a se delecta. (< fr. savourer)

SAVÚRĂ s. f. 1. material pietros granulat, rezultat din concasarea rocilor la macadamuri și la prepararea asfaltului. 2. (mar.) lest. (< ngr. savura)

A SAVURÁ ~éz tranz. 1) (mâncăruri gustoase sau băuturi alese) A mânca sau a bea pe îndelete și cu plăcere (pentru a prelungi senzațiile gustative). 2) fig. (priveliști, întâmplări, știri etc.) A percepe cu o deosebită satisfacție. ~ crepusculul. /<fr. savourer

SAVÚRĂ f. 1) Material granular obținut prin concasarea pietrelor și folosit ca element component al îmbrăcămintei rutiere. 2) Încărcătura din material greu (nisip, pietriș etc.), care asigură stabilitatea unei nave; lest; balast. /<ngr. savúra

savúră f., pl. ĭ (ngr. savúra, d. it. savorra și zavorra, care e lat. sabŭrra, lest). Dun. Nisip marin gros care se întrebuințează și ca lest la corăbiĭ. V. horj.

SAVURA vb. a degusta, (rar) a legumi. (A ~ mîncarea.)

SAVURĂ s. (MAR.) balast, lest. (~ unei nave comerciale.)