Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

2 intr─âri

21 defini╚Ťii pentru savura

SAVUR├ü, savurez, vb. I. Tranz. A m├ónca sau bea ceva pe ├«ndelete ╚Öi cu pl─âcere, pentru a-i sim╚Ťi bine gustul. ÔÖŽ Fig. A se bucura ├«n tihn─â de ceva, a se delecta, a se desf─âta. ÔÇô Din fr. savourer.
SAV├ÜR─é, savuri, s. f. Material granulos ob╚Ťinut prin sortarea pietrei rezultate din concasarea rocilor, folosit la construirea macadamurilor ╚Öi la prepararea asfaltului. ÔÖŽ (Mar.) Lest. ÔÇô Din ngr. sav├║ra.
SAVUR├ü, savurez, vb. I. Tranz. A m├ónca sau bea ceva pe ├«ndelete ╚Öi cu pl─âcere, pentru a-i sim╚Ťi bine gustul. ÔÖŽ Fig. A se bucura ├«n tihn─â de ceva, a se delecta, a se desf─âta. ÔÇô Din fr. savourer.
SAV├ÜR─é, savuri, s. f. Material granulos ob╚Ťinut prin sortarea pietrei rezultate din concasarea rocilor, ├«ntrebuin╚Ťat la construirea macadamurilor ╚Öi la prepararea asfaltului. ÔÖŽ (Mar.) Lest. ÔÇô Din ngr. sav├║ra.
SAVUR├ü, savurez, vb. I. Tranz. A m├«nca sau a bea ceva pe ├«ndelete, cu pl─âcere, pentru a sim╚Ťi bine gustul; a degusta. ├Än loc s─â savureze ├«ncet bomboana, ca orice pl─âcere care trebuie s─â dureze c├«t mai ├«ndelungat, [Sabina] ├«ncepu s─â o cr├«n╚Ť─âne. C. PETRESCU, C. V. 14. ÔÖŽ Fig. A se bucura ├«n tihn─â de ceva, a se delecta, a se desf─âta, a fi ├«nc├«ntat. Izu Protopopescu savur─â stupoarea prietenului. C. PETRESCU, A. 471.
SAV├ÜR─é s. f. 1. Material pietros alc─âtuit din granule, care se ob╚Ťine prin sortarea pietrei rezultate din concasarea rocilor ╚Öi se ├«ntrebuin╚Ťeaz─â la construirea macadamurilor ╚Öi la prepararea asfaltului. 2. (├Änvechit) Povar─â format─â de obicei din saci de nisip sau de prundi╚Ö, care se pune ├«ntr-o corabie pentru ca aceasta s─â se poat─â afunda ├«n ap─â at├«t c├«t cere stabilitatea ei; lest. ├Ä╚Öi f─âcur─â savura sau povara cor─âbiei de piper. GORJAN, H. II 46.
savurá (a ~) vb., ind. prez. 3 savureáză
sav├║r─â s. f., g.-d. art. sav├║rii; (feluri) pl. sav├║ri
savur├í vb., ind. prez. 1 sg. savur├ęz, 3 sg. ╚Öi pl. savure├íz─â
sav├║r─â s. f., g.-d. art. sav├║rii; (feluri) pl. sav├║ri
SAVURÁ vb. a degusta, (rar) a legumi. (A ~ mâncarea.)
SAVÚRĂ s. v. lest.
SAVUR├ü vb. I. tr. A gusta, a m├ónca sau a bea ceva cu pl─âcere, pe ├«ndelete. ÔÖŽ (Fig.) A se bucura de ceva, a-i pl─âcea (ceva) mult, a se delecta. [< fr. savourer].
SAV├ÜR─é s.f. Material pietros granulat, rezultat din concasarea rocilor, care se ├«ntrebuin╚Ťeaz─â la macadamuri ╚Öi la prepararea asfaltului. ÔÖŽ (Mar.) Lest. [< ngr. savura, cf. it. zavorra].
SAVURÁ vb. tr. 1. a gusta, a mânca sau a bea ceva cu plăcere, pe îndelete. 2. (fig.) a se bucura de ceva, a-i plăcea (ceva) mult, a se delecta. (< fr. savourer)
SAVÚRĂ s. f. 1. material pietros granulat, rezultat din concasarea rocilor la macadamuri și la prepararea asfaltului. 2. (mar.) lest. (< ngr. savura)
A SAVUR├ü ~├ęz tranz. 1) (m├ónc─âruri gustoase sau b─âuturi alese) A m├ónca sau a bea pe ├«ndelete ╚Öi cu pl─âcere (pentru a prelungi senza╚Ťiile gustative). 2) fig. (priveli╚Öti, ├«nt├ómpl─âri, ╚Ötiri etc.) A percepe cu o deosebit─â satisfac╚Ťie. ~ crepusculul. /<fr. savourer
SAV├ÜR─é f. 1) Material granular ob╚Ťinut prin concasarea pietrelor ╚Öi folosit ca element component al ├«mbr─âc─âmintei rutiere. 2) ├Änc─ârc─âtura din material greu (nisip, pietri╚Ö etc.), care asigur─â stabilitatea unei nave; lest; balast. /<ngr. sav├║ra
sav├║r─â f., pl. ─ş (ngr. sav├║ra, d. it. savorra ╚Öi zavorra, care e lat. sab┼şrra, lest). Dun. Nisip marin gros care se ├«ntrebuin╚Ťeaz─â ╚Öi ca lest la cor─âbi─ş. V. horj.
SAVURA vb. a degusta, (rar) a legumi. (A ~ mîncarea.)
SAVUR─é s. (MAR.) balast, lest. (~ unei nave comerciale.)

Savura dex online | sinonim

Savura definitie

Intrare: savur─â
savur─â substantiv feminin
Intrare: savura
savura verb grupa I conjugarea a II-a