savoare definitie

13 definiții pentru savoare

SAVOÁRE s. f. Gust deosebit, ales, plăcut al unor alimente. ♦ Fig. Farmec; haz. – Din fr. saveur.
SAVOÁRE s. f. Gust deosebit, ales, plăcut al unor alimente. ♦ Fig. Farmec; haz. – Din fr. saveur.
SAVOÁRE s. f. Gust deosebit, ales al alimentelor. I-a interzis să utilizeze vreodată fasolea verde, mazărea... decît imediat ce sînt culese din grădini: după cîteva ore își pierd toată savoarea. C. PETRESCU, Î. II 65. ♦ Fig. Farmec, gust. Iubite Ghica, știu că ai să te plîngi și acum de mine, că-ți scriu puțin și fără savoare. BĂLCESCU, la GHICA, A. 562.
!savoáre s. f., g.-d. art. savoárei/savórii
savoáre s. f., g.-d. art. savoárei
SAVOÁRE s. 1. suculență. (~ unui aliment.) 2. deliciu. (~ unei mâncări.)
SAVOÁRE s. v. delectare, desfătare, farmec, încântare, plăcere, voluptate, vrajă.
SAVOÁRE s.f. Gust plăcut, aromă. [< fr. saveur].
SAVOÁRE s. f. 1. gust plăcut, aromă. 2. (fig.) stare de încântare, farmec. (< fr. saveur)
SAVOÁRE ~óri f. 1) Gust deosebit de plăcut al unor alimente. 2) Calitate a unui lucru care îl face deosebit de agreabil. [G.-D. savoarei] /<fr. saveur
savoare f. 1. impresiune produsă de unele substanțe asupra organului gustului; 2. gust plăcut.
SAVOARE s. 1. suculență. (~ unui aliment.) 2. deliciu. (~ unei mîncări.)
savoare s. v. DELECTARE. DESFĂTARE. FARMEC. ÎNCÎNTARE. PLĂCERE. VOLUPTATE. VRAJĂ.

savoare dex

Intrare: savoare
savoare
savoare