savantlâc definitie

9 definiții pentru savantlâc

SAVANTLẤC, (2) savantlâcuri, s. n. 1. (Fam.) Erudiție; (depr.) pedanterie, prețiozitate. 2. Preocupare științifică. – Savant + suf. -lâc.
SAVANTLẤC, savantlâcuri, s. n. (Fam.) Erudiție; (depr.) pedanterie, prețiozitate. – Savant + suf. -lâc.
SAVANTLÎ́C, savantlîcuri, s. n. (Familiar) Erudiție; (cu sens depreciativ) paradă de erudiție, pedanterie, prețiozitate. Cartea e de un savantlîc cu totul nepotrivit menirii ei și e înțesată de neologisme. CĂLINESCU, I. C. 148. ♦ Preocupare științifică. Sătul de la un timp de savantlîcuri, simțeam nevoia să petrec, să rîd. M. I. CARAGIALE, C. 115.
!savantlấc (fam.) (-van-tlâc/-vant-lâc) s. n., (vorbe, atitudini) pl. savantlấcuri
savantlâc s. n. (sil. mf. -vant-), (vorbe, atitudini) pl. savantlâcuri
SAVANTLÂC s. v. erudiție, pedanterie, pedantism, prețiozitate, știință.
SAVANTLÂC ~uri n. depr. 1) Demonstrație de erudiție; pedanterie. 2) mai ales la pl. Teză științifică pretențioasă. [Sil. -van-tlâc] /savant + suf. ~lâc
savantlîc s. v. ERUDIȚIE. PEDANTERIE. PEDANTISM. PREȚIOZITATE. ȘTIINȚĂ.
savantlâc, savantlâcuri s. n. 1. erudiție 2. (peior.) pedanterie, prețiozitate

savantlâc dex

Intrare: savantlâc
savantlâc substantiv neutru
  • silabisire: -vant-