ex-savant, ~ă smf [At: IORDAN, L.R.A.198 / Pl: ~nți, ~e / E: ex- + savant] Fost savant.

SAVÁNT, -Ă, savanți, -te, adj., s. m. și f. 1. Adj., s. m. și f. (Persoană) cu cunoștințe vaste și temeinice, care creează în domeniul științei; erudit. 2. Adj. Care conține multă știință, care denotă știință sau, p. ext., artă, pricepere, măiestrie. Lucrare savantă. – Din fr. savant.

SAVÁNT, -Ă, savanți, -te, adj., s. m. și f. 1. Adj., s. m. și f. (Persoană) cu cunoștințe vaste și temeinice, care creează în domeniul științei; erudit. 2. Adj. Care conține multă știință, care denotă știință sau, p. ext., artă, pricepere, măiestrie. Lucrare savantă. – Din fr. savant.

SAVÁNT1, -Ă, savanți, -te, adj. Cu cunoștințe vaste și temeinice; foarte învățat. V. erudit, doct. ♦ Care conține multă știință, care denotă știință sau, p. ext., artă, pricepere, măiestrie. Ion Ozun vedea... tot ce oamenii... vînează, pescuiesc, cultivă cu savante atenții și adună pentru belșugul acesta al rafturilor de băcănii. C. PETRESCU, C. V.119. [Anca] arată perfecta cunoștință a sufletului lui Dragomir, pe care-l torturează într-un chip aproape savant. GHEREA, ST. CR. II 238. ◊ (Adverbial) În mijlocul unui atelier cu soarele savant distribuit prin canaturi de sticlă. C. PETRESCU, R. DR. 73.

SAVÁNT2, -Ă, savanți, -te, s. m. și f. Persoană cu vaste și aprofundate cunoștințe în una sau în mai multe ramuri ale științei, creator în domeniul științei. V. erudit. Vezi dincolo, la geam, savantul Privește-adînc în depărtări. Acolo poate se-nfiripă Un nou sistem de irigări. FRUNZĂ, Z. 43. Îl vizitau cei mai iluștri savanți ai lumii. CAMIL PETRESCU, T. II 212.

savánt adj. m., s. m., pl. savánți; adj. f., s. f. savántă, pl. savánte

savánt adj. m., s. m., pl. savánți; f. sg. savántă, pl. savánte

SAVÁNT s., adj. 1. s. v. învățat. 2. adj. v. învățat. 3. adj. v. livresc. 4. adj. v. rafinat.

SAVÁNT, -Ă adj. Cu cunoștințe vaste și profunde; (foarte) învățat; erudit. ♦ Care arată multă erudiție. // s.m. și f. Învățat, om de știință. [< fr. savant < savoir – a ști].

SAVÁNT, -Ă I. adj., s. m. f. (om de știință) cu cunoștințe vaste și profunde; erudit. II. adj. 1. care denotă multă erudiție. 2. (lingv.; despre cuvinte, construcții) împrumutat (recent) din greacă sau latină; format din elemente grecești sau latinești; (p. ext.) folosit de oamenii instruiți, livresc. ◊ care are la bază limbile și cultura greco-latină; cult. ◊ (despre limbi) folosit ca limbă de cultură. (< fr. savant)

savánt (savánți), s. m. – Înțelept, erudit. Fr. savant. – Der. savantlîc, s. n. (erudiție).

SAVÁNT1 ~ta ( ~ți, ~te) m. și f. Persoană specializată în cercetări științifice, având cunoștințe vaste într-un anumit domeniu; învățat. /<fr. savant

SAVÁNT2 ~tă (~ți, ~te) 1) Care posedă cunoștințe vaste și profunde; erudit; doct. 2) Care conține multă știință. Lucrare ~tă. /<fr. savant

savant a. 1. care știe multe (istorie, limbi, științe); 2. în care e știință sau erudițiune: operă savantă, savante adunări EM. ║ m. cel versat în știință.

* savánt, -ă s. (fr. savant, Știutor, un vechĭ part. prezent d, savoir, a ști). Învățat, erudit, plin de știință: savanțiĭ Eŭropeĭ. Adj. Erudit: un profesor savant. Făcut de un savant: operă savantă. Compus din savanțĭ: societate savantă.

SAVANT s., adj. 1. s. cărturar, erudit, învățat, (înv.) diac, (grecism înv.) sofologiotatos. (Un ~ celebru.) 2. adj. citit, erudit, învățat, (livr.) doct, (livr. rar) sapient, (pop.) știut, (înv. și reg.) pricopsit, știutor. (Un om ~.) 3. adj. cărturăresc, cult, livresc. (Formație lexicală ~.) 4. adj. rafinat. (O ~ mînuire a efectelor sonore.)

feméie-savánt s. f. Femeie care creează în domeniul științei ◊ „Când în marile laboratoare ale științei o femeie-savant își face apariția, nu mai surprinde pe nimeni.” Sc. 7 III 78 p. 1 (din femeie + savant)

savánt-atomíst s. m. Om de știință specialist în probleme atomice ◊ „[Un film] închinat savanților-atomiști din Uniunea Sovietică.” Sc. 5 I 62 p. 3 //din savant + atomist//

savánt-patriót s. m. Om de știință patriot ◊ „Savantul-patriot, acad. Horia Hulubei a contribuit la crearea și dezvoltarea primelor unități de cercetare din domeniul fizicii în România.” Sc. 24 XI 72 p. 7 (din savant +patriot)

DOCTUS CUM LIBRO (lat.) savant cu cartea (în mână) – Expresie ironică vizând cărturarii incapabili de o gândire originală.