Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

13 defini╚Ťii pentru satura╚Ťie

SATUR├ü╚ÜIE s. f. 1. Stare a unui compus chimic care nu mai con╚Ťine valen╚Ťe libere ╚Öi deci nu mai poate adi╚Ťiona alte elemente ├«n molecula lui; stare a unei solu╚Ťii ├«n care nu se mai poate dizolva o nou─â cantitate din substan╚Ťa dizolvat─â; stare a unui mediu gazos ├«n care nu se mai poate evapora o nou─â cantitate dintr-un anumit lichid; stare a unui sistem chimic, fizic sau tehnic pentru care o anumit─â m─ârime caracteristic─â a atins valoarea ei maxim─â. ÔÖŽ Loc. adv. P├ón─â la satura╚Ťie = a) p├ón─â la completarea tuturor valen╚Ťelor libere; b) fig. la nivelul de la care cineva nu mai poate suporta. 2. Stare de intensitate maxim─â a unui fenomen, satisfacere maxim─â a cuiva; p. ext. plictiseal─â, oboseal─â, dezgust care decurge dintr-o astfel de stare. ÔÇô Din fr. saturation, lat. saturatio, -onis.
SATUR├ü╚ÜIE s. f. 1. Stare a unui compus chimic care nu mai con╚Ťine valen╚Ťe libere ╚Öi deci nu mai poate adi╚Ťiona alte elemente ├«n molecula lui; stare a unei solu╚Ťii ├«n care nu se mai poate dizolva o nou─â cantitate din substan╚Ťa dizolvat─â; stare a unui mediu gazos ├«n care nu se mai poate evapora o nou─â cantitate dintr-un anumit lichid; stare a unui sistem chimic, fizic sau tehnic pentru care o anumit─â m─ârime caracteristic─â a atins valoarea ei maxim─â. ÔŚŐ Loc. adv. P├ón─â la satura╚Ťie = a) p├ón─â la completarea tuturor valen╚Ťelor libere; b) fig. la nivelul de la care cineva nu mai poate suporta. 2. Stare de intensitate maxim─â a unui fenomen, satisfacere maxim─â a cuiva; p. ext. plictiseal─â, oboseal─â, dezgust care decurge dintr-o astfel de stare. ÔÇô Din fr. saturation, lat. saturatio, -onis.
SATUR├ü╚ÜIE s. f. Stare a unui compus chimic, care nu mai con╚Ťine valen╚Ťe libere ╚Öi deci nu mai poate adi╚Ťiona alte elemente ├«n molecula lui. ÔÖŽ Starea unei solu╚Ťii ├«n care nu se mai poate dizolva o nou─â cantitate din substan╚Ťa dizolvat─â. ÔŚŐ Loc. adv. P├«n─â la satura╚Ťie = a) (Chim.) p├«n─â la completarea tuturor valen╚Ťelor libere; b) fig. at├«t c├«t poate suporta cineva. ÔÖŽ Stare a unui mediu gazos ├«n care nu se mai poate evapora o nou─â cantitate dintr-un anumit lichid. ÔÖŽ Fig. Dezgust, plictiseal─â, lehamite.
satur├í╚Ťie (-╚Ťi-e) s. f., art. satur├í╚Ťia (-╚Ťi-a), g.-d. satur├í╚Ťii, art. satur├í╚Ťiei
satur├í╚Ťie s. f. (sil. -╚Ťi-e), art. satur├í╚Ťia (sil. -╚Ťi-a), g.-d. satur├í╚Ťii, art. satur├í╚Ťiei
SATUR├ü╚ÜIE s. saturare. (Stare de ~ a unei solu╚Ťii.)
SATUR├ü╚ÜIE s.f. Stare a unui sistem fizic sau chimic pentru care anumite m─ârimi au atins valoarea maxim─â; (spec.) stare a unei solu╚Ťii care con╚Ťine cea mai mare cantitate posibil─â dintr-un corp dizolvat ├«n ea. ÔÖŽ Stare a unui compus care nu mai con╚Ťine valen╚Ťe libere. ÔÖŽ (Fig.) ├Ämbuibare, dezgust, plictiseal─â. [Gen. -iei, var. satura╚Ťiune s.f. / cf. fr. saturation, lat. saturatio].
SATUR├ü╚ÜIE s. f. 1. stare a unui sistem fizico-chimic sau tehnic pentru care anumite m─ârimi au atins valoarea maxim─â; stare a unei solu╚Ťii care con╚Ťine cea mai mare cantitate posibil─â dintr-un corp dizolvat ├«n ea. ÔŚŐ stare a unui compus care nu mai con╚Ťine valen╚Ťe libere. 2. (fig.) satisfacere maxim─â a cuiva; (p. ext.) ├«mbuibare; sa╚Ťietate (2). ÔÖŽ p├ón─â la ~ = at├ót c├ót poate suporta cineva. (< fr. saturation, lat. saturatio)
SATUR├ü╚ÜIE f. 1) Stare a unei solu╚Ťii ├«n care nu se mai poate dizolva o cantitate din aceea╚Öi substan╚Ť─â. 2) Stare de intensitate maxim─â a unui fenomen sau de satisfac╚Ťie maxim─â. 3) Dezgust provocat de o asemenea stare. [G.-D. satura╚Ťiei; Sil. -╚Ťi-e] /<fr. saturation, lat. saturatio, ~onis
satura╚Ťi(un)e f. starea lichidului saturat.
* satura╚Ťi├║ne f. (lat. saturatio, -├│nis). Chim. Ac╚Ťiunea de a satura. Starea de a fi saturat: gradu de satura╚Ťiune variaz─â cu temperatura. Fig. Dezgust, saturare deplin─â: a ajunge la satura╚Ťiunea glorii─ş. ÔÇô ╚śi -├í╚Ťie ╚Öi -├íre.
SATURA╚ÜIE s. saturare. (Stare de ~ a unei solu╚Ťii.)
SATURA╚ÜIE. Subst. Satura╚Ťie, saturare; s─âturare (rar), sa╚Ť (pop.), sa╚Ťietate; suprasatura╚Ťie; suprasaturare. ├Ämbuibare, ghiftuire (fam. ╚Öi peior.), ├«ndopare (fam.) ├«ndopat (fam.). ├Ändestulare, bel╚Öug, abunden╚Ť─â, bog─â╚Ťie, opulen╚Ť─â (livr.). berechet (reg.). Prisos, prisosire, prisosin╚Ť─â, prisoseal─â (pop.), plus, surplus, excedent; superfluitate (rar), redundan╚Ť─â. Supra- (supraabunden╚Ť─â; supraaglomerare; supraalimentare; supra├«nc─ârcare; suprapopulare etc.). Adj. Saturat, saturant (impr.), s─âturat, s─âtul, sa╚Ťiat (rar); suprasaturat, ├«mbuibat, ghiftuit (fam. ╚Öi peior.), ├«ndopat (fam.). ├Ändestul─âtor, ├«ndestul (├«nv.), ├«mbel╚Öugat, abundent, bogat, opulent (livr.). De prisos, prisositor (├«nv.), excedentar; excesiv, peste m─âsur─â, ├«n plus; superfluu, redundant. Supra- (supraabundent; supraaglomerat; supra├«nc─âlzit; suprapopulat etc.). Vb. A fi s─âtul, a fi s─âtul peste m─âsur─â, a se suprasatura, a fi s─âtul ╚Ťifoaie, a omor├« p─âduchele (puricele) pe burt─â; a se s─âtura, a se ├«mbuiba, a se ghiftui (fam. ╚Öi peior.), a se ├«ndopa (fam.). A fi din bel╚Öug, a abunda; a prisosi, a fi de prisos, a exceda (livr.). A satura, a s─âtura, a suprasatura; a ├«ndestula, a(-i) ╚Ťine cuiva (de) sa╚Ť, a ├«mbuiba, a ghiftui (fam. ╚Öi peior.), a ├«ndopa (fam.). Supra- (a supraalimenta; a supra├«nc─âlzii a supra├«nc─ârca etc.). Adv. Din abunden╚Ť─â, din bel╚Öug, din plin, peste m─âsur─â, cu v├«rf ╚Öi ├«ndesat, p├«n─â ├«n g├«t; cu prisos, cu prisosin╚Ť─â, ├«n plus. V. acumulare, bog─â╚Ťie, exagerare, voracitate.

Satura╚Ťie dex online | sinonim

Satura╚Ťie definitie

Intrare: satura╚Ťie
satura╚Ťie substantiv feminin
  • silabisire: -╚Ťi-e