Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

2 intr─âri

26 defini╚Ťii pentru satura

SATUR├ü, saturez, vb. I. Tranz. A aduce un sistem fizico-chimic sau tehnic ├«n stare de satura╚Ťie. ÔÇô Din fr. saturer, lat. saturare.
S─éTUR├ü, s├ítur, vb. I. Refl. ╚Öi tranz. 1. A(-╚Öi) potoli pe deplin foamea sau setea, a (se) ├«ndestula cu m├óncare sau cu b─âutur─â. ÔŚŐ Loc. adv. Pe s─âturate = ├«n cantitate suficient─â pentru potolirea deplin─â a foamei sau a setei. 2. Fig. A fi sau a face s─â fie pe deplin mul╚Ťumit, satisf─âcut (de sau cu ceva). 3. Fig. A fi sau a face s─â fie s─âtul, plictisit, dezgustat, sc├órbit de ceva sau de cineva. ÔÇô Lat. saturare.
SATUR├ü, saturez, vb. I. Tranz. A aduce un sistem fizico-chimic sau tehnic ├«n stare de satura╚Ťie. ÔÇô Din fr. saturer, lat. saturare.
S─éTUR├ü, s├ítur, vb. I. Refl. ╚Öi tranz. 1. A(-╚Öi) potoli pe deplin foamea sau setea, a (se) ├«ndestula cu m├óncare sau cu b─âutur─â. ÔŚŐ Loc. adv. Pe s─âturate = ├«n cantitate suficient─â pentru potolirea deplin─â a foamei sau a setei. 2. Fig. A fi sau a face s─â fie pe deplin mul╚Ťumit, satisf─âcut (de sau cu ceva). 3. Fig. A fi sau a face s─â fie s─âtul, plictisit, dezgustat, sc├órbit de ceva sau de cineva. ÔÇô Lat. saturare.
SATUR├ü, saturez, vb. I. Tranz. A aduce un sistem fizico-chimic ├«n stare de satura╚Ťie.
S─éTUR├ü, s├ítur, vb. I. Refl. 1. A-╚Öi potoli deplin foamea (sau setea), a se ├«ndestula m├«nc├«nd (sau b├«nd). ├Ämi reamintesc cum m├«ncam buc─â╚Ťica aceea de p├«ine. Lingeam fiecare f─âr├«mitur─â ╚Öi niciodat─â nu m─â s─âturam. SAHIA, N. 32. O haraba ├«ntreag─â a╚Ö fi ├«n stare s─â m─ân├«nc, ╚Öi parc─â tot nu m-a╚Ö s─âtura. CREANG─é, P. 210. Cu m├«ndra de-acum un an, Dintr-un m─âr m─â s─âturam. JARN├ŹK-B├ÄRSEANU, D. 155. ÔŚŐ Tranz. Mi-au venit ├«n cap copiii t─âi nes─â╚Ťio╚Öi dup─â lapte... i-ai s─âturat vreodat─â? SAHIA, N. 32. Aista-i Fl─âm├«nzil─â, foametea, sac f─âr─â fund, sau cine mai ╚Ötie ce pricopseal─â a fi, de nu-l mai poate s─âtura nici p─âm├«ntul. CREANG─é, P. 241. Eu murgu l-am dezlegat Bine c─â l-am s─âturat. JARN├ŹK-B├ÄRSEANU, D. 341. 2. Fig. A se sim╚Ťi ├«ndestulat, a fi deplin mul╚Ťumit, satisf─âcut (de sau cu ceva). ╚śi c├«nd te ├«ntorci ╚Öi cuge╚Ťi, lung privind ce la╚Öi ├«n urm─â, Sim╚Ťi c─â nu-i chip s─â te saturi, c-a tr─âi i-o fericire. VLAHU╚Ü─é, O. A. I 44. Dup─â ce-au intrat ├«n curte, nu se putea destul s─âtura Ion S─âracul de privit tot binele ╚Öi toate minun─â╚Ťiile ce se afla gr─âm─âdite aice. SBIERA, P. 157. Nu ne mai s─âturam privindu-l. CREANG─é, A. 75. ÔŚŐ Tranz. D─â-mi-i mie ochii negri... nu privi cu ei ├«n laturi, C─âci de noaptea lor cea dulce vecinic n-o s─â m─â mai saturi. EMINESCU, O. I 155. ÔÖŽ A ajunge la satura╚Ťie; a-i fi (cuiva) lehamite (de ceva), a fi dezgustat, plictisit, sc├«rbit (de ceva). M-am s─âturat s─â-mi num─âr anii Ca un c─âlug─âr negrele m─ât─ânii. BENIUC, V. 134. De toate parc-a╚Ö ajunge s─â m─â satur cu vremea; numai de g├«ndit, de voluptatea asta mai ├«mb─ât─âtoare dec├«t tot ce basmele orientale au putut n─âscoci, ÔÇô ├«n veci nu m-a╚Ö mai s─âtura. VLAHU╚Ü─é, O. A. 422. ╚śi eu mult m-am s─âturat A tr─âi tot dep─ârtat ╚śi de lume-nstr─âinat. ALECSANDRI, P. P. 252. ÔŚŐ Expr. A se s─âtura (de ceva sau de cineva) ca de mere acre (sau p─âdure╚Ťe) = a nu-i mai pl─âcea (ceva sau cineva), a nu-i mai trebui de loc, a fi plictisit (de cineva sau de ceva). M-am s─âturat de cont─â╚Ö ca de mere acre. ALECSANDRI, T. 407. A se s─âtura p├«n─â-n g├«t v. g├«t. ÔÖŽ Tranz. (Familiar) A face s─â-i piar─â cuiva pofta, cheful (de cineva sau de ceva), a lecui pe cineva de ceva.
saturá (a ~) vb., ind. prez. 3 satureáză
săturá (a ~) vb., ind. prez. 3 sátură
satur├í vb., ind. prez. 1 sg. satur├ęz, 3 sg. ╚Öi pl. sature├íz─â
săturá vb., ind. prez. 1 sg. sátur, 3 sg. și pl. sátură; conj. prez. 3 sg. și pl. sáture
S─éTUR├ü vb. 1. a (se) ├«ndestula, (prin Transilv. ╚Öi Olt.) a (se) s─â╚Ťui. (I-a ~ cu m├óncare.) 2. (reg.) a se ├«mbuc─âri. (Vitele s-au ~.) 3. (fig.) a (se) lecui, a (se) vindeca. (Las─â c─â-l ~ eu de prostii.) 4. v. plictisi. 5. v. dezgusta. 6. (Mold., fig.) a se hr─âni. (S-a ~ de mizeriile ce i se fac.)
SĂTURÁ vb. v. împlini, îndeplini, realiza, satisface.
SATUR├ü vb. I. tr. A aduce un sistem fizico-chimic ├«n stare de satura╚Ťie. [< fr. saturer, cf. lat. saturare].
SATUR├ü vb. tr. 1. a aduce un sistem fizico-chimic ├«n stare de satura╚Ťie. 2. a face s─â ajung─â la satura╚Ťie. (< fr. saturer, lat. saturare)
s─âtur├í (s├ítur, s─âtur├ít), vb. ÔÇô 1. A satisface, a mul╚Ťumi. ÔÇô 2. A obosi, a vl─âgui. ÔÇô Mr. satur, s─âturare, megl. satur, s─âturari, istr. sotur. Lat. sat┼şr─üre (Pu╚Öcariu 1532; REW 7622), cf. napol. satorar─Ö, lom. sagia (Battisti, V, 3347). Este dubletul lui satura, vb., din fr. saturer. ÔÇô Der. s─âtur─âtor, adj. (care satur─â); nes─âturat, adj. (nesatisf─âcut); satura╚Ťi(un)e, s. f., din fr. saturation. Din rom. provine s─âs. sz├¬tur├«n.
A SATUR├ü ~├ęz tranz. (sisteme fizice sau chimice) A aduce ├«n stare de satura╚Ťie. /<fr. saturer, lat. saturare
A S─éTUR├ü s├ítur tranz. 1) A face s─â se sature. 2) pop. (fiin╚Ťe) A face s─â se lase (de un obicei r─âu); a dezb─âra. /<lat. saturare
A SE S─éTUR├ü m─â s├ítur intranz. 1) A-╚Öi potoli pe deplin foamea (sau setea); a deveni s─âtul. 2) A se sim╚Ťi ├«ntru totul satisf─âcut; a nu mai avea nevoie. ~ de somn. 3) A fi s─âtul, plictisit sau dezgustat. ÔŚŐ ~ de ceva (sau de cineva) ca de mere acre (sau p─âdure╚Ťe) a fi dezgustat complet de ceva (sau de cineva). ~ p├ón─â ├«n g├ót a-i fi lehamite. /<lat. saturare
satur├á v. 1. a dizolva ├«ntrÔÇÖun lichid cea mai mare cantitate posibil─â de materie: sarea nu se poate dizolva ├«n apa de mare, care e saturat─â de sare; 2. fig. a s─âtura pe deplin: a satura cu necazuri.
s─âtur├á v. 1. a ├«ndestula cu m├óncare sau b─âutur─â: nu se satur─â a╚Öa cur├ónd; 2. fig. a fi ├«ndestulat: de vorba lui nu te saturi PANN; 3. a avea de ajuns, a se desgusta: mÔÇÖam s─âturat de ei CR. [Lat. SATURARE].
1) sat├║r, a s─âtur├í v. tr. (lat. s├íturo, -├íre. V. saturez). Lini╚Ötesc foamea umpl├«nd stomahu cu m├«ncare: a s─âtura copii─ş, o┼ş─âle te satur─â r─âpede. Fig. ├Ändestulez f─âc├«nd s─â nu ma─ş doreasc─â: l-am s─âturat de plimb─âri. V. refl. ├Äm─ş alin foamea umpl├«ndu-m─ş stomahu. Fig. M─â dezgust, m─â plictisesc: ╚Ťara sÔÇÖa s─âturat de Jidan─ş.
2) sat├║r ╚Öi satur├ęz, a -├í v. tr. (lat. s├íturo, -├íre; fr. saturer. V. satur, s─âturat). Chim. Fac c├«t ma─ş des pin disolu╚Ťiune sa┼ş combina╚Ťiune: o ap─â saturat─â de sare, c─â apa de mare nu ma─ş poate disolva sa┼ş disolv─â gre┼ş alt─â sare. Fig. Satur, dezgust.
sătura vb. v. ÎMPLINI. ÎNDEPLINI. REALIZA. SATISFACE.
S─éTURA vb. 1. a (se) ├«ndestula, (prin Transilv. ╚Öi Olt.) a (se) s─â╚Ťui. (I-a ~ cu m├«ncare.) 2. (reg.) a se ├«mbuc─âri. (Vitele s-au ~.) 3.* (fig.) a lecui, a vindeca. (Las─â c─â-l ~ eu de prostii.) 4. a se plictisi, a i se ur├«, (rar) a se anosti, (Mold. ╚Öi Bucov.) a se leh─âmeti, (├«nv. ╚Öi fam.) a se sastisi, (├«nv.) a se stenahorisi, a se sup─âra, (fig.) a i se acri. (S-a ~ de moarte s─â stea ├«n cas─â.) 5. a (se) dezgusta, a (se) ├«ngre╚Ťo╚Öa, a (se) sc├«rbi, (reg.) a (se) sc├«rboli, (Mold. ╚Öi Bucov.) a (se) leh─âmeti, a (se) leh─âmetisi, a (se) leh─âmetui, (├«nv.) a (se) ├«ngre╚Ťa, a (se) ├«ngre╚Ť─âlui, (fam. ╚Öi fig.) a (i se) acri. (S-a ~ de tot ce-a v─âzut acolo.) 6. (Mold., fig.) a se hr─âni. (S-a ~ de mizeriile ce i se fac.)
a se s─âtura de ceva ca de mere acre / p─âdure╚Ťe expr. a fi plictisit / dezgustat (de ceva).
a se sătura până peste cap expr. a fi plictisit / dezgustat.

Satura dex online | sinonim

Satura definitie

Intrare: s─âtura
s─âtura verb grupa I conjugarea I
Intrare: satura
satura verb grupa I conjugarea a II-a