SATRÁP, satrapi, s. m. Guvernator al unei satrapii, cu puteri nelimitate. ♦ Fig. Conducător despotic, rău; p. gener. persoană cu apucături dictatoriale. – Din fr. satrape, lat. satrapes.

SATRÁP, satrapi, s. m. Guvernator al unei satrapii, cu puteri absolute. ♦ Fig. Conducător despotic, rău; p. gener. persoană cu apucături dictatoriale. – Din fr. satrape, lat. satrapes.

SATRÁP, satrapi, s. m. Guvernatorul unei provincii la vechii perși. ♦ Fig. Persoană (în special conducător) cu apucături despotice; despot, zbir, tiran. Șicanele mărunților satrapi locali, nemulțumiți de rigorile acestui magistrat, scrupulos pînă la manie. C. PETRESCU, C. V. 10. Pentru un indian, dumnezeirea este Vischnu, o altă speție de satrap. MACEDONSKI, O. IV 85.

satráp (sa-trap) s. m., pl. satrápi

satráp s. m. (sil. -trap), pl. satrápi

SATRÁP s. v. tiran.

SATRÁP s.m. Guvernator al unei provincii din vechiul Imperiu persan. ♦ (Fig.) Conducător despotic, crud; tiran; (p. ext.) om cu apucături despotice. [Cf. fr. satrape, lat., gr. satrapes < pers. khșathrapâ].

SATRÁP s. m. guvernator al unei provincii din vechiul imperiu persan. ◊ conducător despotic, crud; tiran; (p. ext.) om cu apucături despotice. (< fr. satrape, lat., gr. satrapes)

SATRÁP ~i m. 1) (în Persia) Guvernator cu puteri nelimitate al unei satrapii. 2) fig. Persoană care exercită o activitate tiranică; despot; dictator; tiran. [Sil. sa-trap] /<ngr. satrapes, lat. satrapes, fr. satrape

satrap m. 1. titlul guvernatorilor de provincie, la vechii Perși; 2. fig. om despotic și arogant.

* satráp m. (vgr. satrápes, lat. sátrapes). Guvernator de provincie la vechiĭ Perșĭ. Fig. Șef despotic, om care taĭe și spînzură. V. pașă, tiran.

SATRAP s. despot, tiran. (E un adevărat ~.)