SATISFÁCE, satisfac, vb. III. Tranz. 1. A mulțumi pe cineva îndeplinindu-i o dorință, o necesitate, o exigență. 2. A fi conform cu anumite norme, criterii, exigențe, dorințe; a se potrivi, a corespunde. – Din lat. satisfacere.

SATISFÁCE, satisfác, vb. III. Tranz. 1. A mulțumi pe cineva îndeplinindu-i o dorință, o necesitate, o exigență. 2. A fi conform cu anumite norme, criterii, exigențe, dorințe; a se potrivi, a corespunde. – Din lat. satisfacere.

SATISFÁCE, satisfác, vb. III. Tranz. A mulțumi (pe cineva) îndeplinindu-i o dorință, o necesitate, o exigență. Răspunsul satisface pe examinator. ♦ (Complementul indică dorința sau exigența cuiva) A mulțumi, a împlini. Cel puțin mi-am satisfăcut o curiozitate. C. PETRESCU, C. V. 258. Un teatru așa de variat putea satisface gusturile celui mai rafinat dintre micii noștri stăpîni. IORGA, L. II 33.

satisfáce (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. satisfác, 1 pl. satisfacem, 2 pl. satisfaceți; imper. satisfă, neg. nu satisface; part. satisfăcut

satisfáce vb. face

SATISFÁCE vb. 1. a împăca, a mulțumi. (Măsura luată i-a ~ pe toți.) 2. a mulțumi, (pop.) a îndestula, (Ban., Transilv. și Mold.) a joi. (Recolta obținută l-a ~.) 3. v. îndeplini. 4. a asculta, a împlini, a îndeplini. (I-a ~ toate capriciile.) 5. v. efectua.

A satisface ≠ a nesatisface

SATISFÁCE vb. III. tr. A împlini (o dorință, o cerere etc.). ♦ A mulțumi; a da satisfacție. [P.i. satisfác. / cf. lat. satisfacere < satis – destul, facere – a face, fr. satisfaire].

SATISFÁCE vb. tr. a împlini, a îndestula (o dorință, o cerere etc.). ◊ a mulțumi; a da satisfacție. (< lat. satisfacere)

satisfáce (satisfác, ăcút), vb. – A mulțumi, a corespunde. Fr. satisfaire, adaptat la conjug. lui a face. – Der. satisfăcător, adj. (mulțumitor); satisfacți(un)e, s. f., din fr. satisfaction.

A SATISFÁCE satisfác tranz. 1) (persoane) A mulțumi, provocând satisfacție. 2) (dorințe, cereri etc.) A face să se realizeze; a traduce în fapt. 3) (curiozitatea, pofte) A mulțumi din plin. 4) (exigențe) A respecta cu strictețe. /<lat. satisfacere, fr. satisfaire

satisface v. 1. a mulțumi, a îndestula: a satisface pe creditorii săi; 2. a plăcea: această muzică satisface urechea; 3. a repara o ofensă; 4. a da satisfacțiune.

SATISFACE vb. 1. a împăca, a mulțumi. (Măsura luată i-a ~ pe toți.) 2. a mulțumi, (pop.) a îndestula, (Ban., Transilv. și Mold.) a joi. (Recolta obținută l-a ~.) 3. a împlini, a îndeplini, a realiza, (înv.) a plini, (rar fig.) a sătura. (I-a ~ dorința.) 4. a asculta, a împlini, a îndeplini. (I-a ~ toate capriciile.) 5. a efectua, a executa, a face, a îndeplini, a presta. (Își ~ serviciul militar.)

* satisfác, -făcút, a -face v. tr. (lat. satis-fácere, d. satis, destul și, fácere, a face). Mulțămesc, las mulțămit, fac pe plac, daŭ ce se dorește: răspunsu elevuluĭ a satisfăcut profesoru, debitoru a satisfăcut creditoriĭ, această muzică satisface urechea. V. intr. (rar) Această muzică satisface urechiĭ.