Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

19 defini╚Ťii pentru satisfac╚Ťie

SATISF├üC╚ÜIE, satisfac╚Ťii, s. f. 1. Sentiment de mul╚Ťumire, de pl─âcere. ÔÖŽ Ceea ce produce mul╚Ťumire; motiv, prilej de a fi satisf─âcut. 2. Act prin care cineva repar─â o ofens─â adus─â cuiva; act prin care cineva ob╚Ťine sau d─â cuiva ceea ce pretinde, dore╚Öte sau i se cuvine. ÔŚŐ Expr. A cere (sau a da) satisfac╚Ťie = a) a cere de la cineva (sau a da cuiva) dreptate, a cere s─â i se dea (sau a-i da cuiva) c├ó╚Ötig de cauz─â; b) a provoca (sau a accepta o provocare) la duel. [Var.: (├«nv.) satisfac╚Ťi├║ne s. f.] ÔÇô Din fr. satisfaction, lat. satisfactio, -onis.
SATISFAC╚ÜI├ÜNE s. f. v. satisfac╚Ťie.
SATISF├üC╚ÜIE, satisfac╚Ťii, s. f. 1. Sentiment de mul╚Ťumire, de pl─âcere. ÔÖŽ Ceea ce produce mul╚Ťumire; motiv, prilej de a fi satisf─âcut. 2. Act prin care cineva repar─â o ofens─â adus─â cuiva; act prin care cineva ob╚Ťine sau d─â cuiva ceea ce pretinde, dore╚Öte sau i se cuvine. ÔŚŐ Expr. A cere (sau a da) satisfac╚Ťie = a) a cere de la cineva (sau a da cuiva) dreptate, a cere s─â i se dea (sau a-i da cuiva) c├ó╚Ötig de cauz─â; b) a provoca (sau a accepta o provocare) la duel. [Var.: (├«nv.) satisfac╚Ťi├║ne s. f.] ÔÇô Din fr. satisfaction, lat. satisfactio, -onis.
SATISFAC╚ÜI├ÜNE s. f. v. satisfac╚Ťie.
SATISF├üC╚ÜIE, satisfac╚Ťii, s. f. Sentiment de mul╚Ťumire, de pl─âcere. Istoricii literari... noteaz─â c─â ╚Ötirea mor╚Ťii lui Pu╚Ökin, care a produs satisfac╚Ťie ├«n s├«nul societ─â╚Ťii c─âreia el ├«i apar╚Ťinea prin na╚Ötere ╚Öi ├«n mijlocul c─âreia tr─âia, a impresionat profund ╚Öi dureros poporul rus. STANCU, U.R.S.S. 146. ÔÖŽ Ceea ce produce mul╚Ťumire, motiv, prilej de a fi satisf─âcut. ├Äncearc─â el ├«nsu╚Öi cele dint─âi rime ╚Öi g─âse╚Öte ├«n ele primele satisfac╚Ťii. SADOVEANU, E. 200. Te-ai g├«ndit dumneata c├«te alte satisfac╚Ťii ├«╚Ťi ofer─â tinere╚Ťea dumitale? C. PETRESCU, C. V. 149. ÔŚŐ Expr. A cere (sau a da) satisfac╚Ťie = a) a cere s─â i se fac─â (sau a-i da cuiva) dreptate, a cere s─â i se dea (sau a-i da cuiva) c├«╚Ötig de cauz─â; b) a provoca (sau a accepta o provocare) la duel. Am v─âzut pe baron Spleny la Brown ╚Öi mi-a zis c─â are s─â cear─â satisfac╚Ťie lui Eliad pentru pricina ce ╚Ötii. GHICA, A. 418. ÔÇô Variant─â: satisfac╚Ťi├║ne (C. PETRESCU, C. V. 103) s. f.
SATISFAC╚ÜI├ÜNE s. f. v. satisfac╚Ťie.
satisf├íc╚Ťie (-╚Ťi-e) s. f., art. satisf├íc╚Ťia (-╚Ťi-a), g.-d. art. satisf├íc╚Ťiei; pl. satisf├íc╚Ťii, art. satisf├íc╚Ťiile (-╚Ťi-i-)
satisf├íc╚Ťie s. f. (sil. -╚Ťi-e), art. satisf├íc╚Ťia (sil. -╚Ťi-a), g.-d. art. satisf├íc╚Ťiei; pl. satisf├íc╚Ťii, art. satisf├íc╚Ťiile (sil. -╚Ťi-i-)
SATISF├üC╚ÜIE s. 1. v. bucurie. 2. mul╚Ťumire, (rar) satisfacere. (Am cel pu╚Ťin ~ c─â...)
SATISFÁCȚIE s. v. împlinire, îndeplinire, realizare, satisfacere.
Satisfac╚Ťie Ôëá insatisfac╚Ťie, necaz, nemul╚Ťumire
SATISF├üC╚ÜIE s.f. Sentiment de mul╚Ťumire, de pl─âcere. ÔÖŽ ├Ämplinire a unei dorin╚Ťe, a unei aspira╚Ťii. ÔÖŽ a cere (sau a da) satisfac╚Ťie = a) a cere (sau a da cuiva) dreptate, c├ó╚Ötig de cauz─â; b) a provoca (sau a accepta o provocare) la duel. [Gen. -iei, var. satisfac╚Ťiune s.f. / cf. fr. satisfaction, lat. satisfactio].
SATISFAC╚ÜI├ÜNE s.f. v. satisfac╚Ťie.
SATISF├üC╚ÜIE s. f. sentiment de mul╚Ťumire, de pl─âcere. ÔŚŐ ├«mplinire a unei dorin╚Ťe, aspira╚Ťii. ÔÖŽ a cere (sau a da ~ = a) a cere (sau a da cuiva) dreptate, c├ó╚Ötig de cauz─â; b) a provoca (sau a accepta o provocare) la duel. (< fr. satisfaction, lat. satisfactio)
SATISF├üC╚ÜIE ~i f. 1) Sentiment de mul╚Ťumire provocat de ├«mplinirea unei dorin╚Ťe. 2) Fapt care produce mul╚Ťumire; motiv care satisface. 3) Act prin care se face dreptate sau se ob╚Ťine un drept. ÔŚŐ A cere (sau a da) ~ a) a cere (sau a face) dreptate; b) a provoca sau a accepta o provocare la duel. [G.-D. satisfac╚Ťiei; Sil. -╚Ťi- e] /<lat. satisfactio, ~onis, fr. satisfaction
satisfac╚Ťi(un)e f. 1. sentiment pl─âcut de mul╚Ťumire: a sim╚Ťi satisfac╚Ťiune; 2. repararea unei ofense: a cere satisfac╚Ťiune.
satisfac╚Ťi├║ne f. (lat. satisfactio, -├│nis). Mul╚Ť─âmire: sÔÇÖa ├«ntors plin de satisfac╚Ťiune. Repara╚Ťiunea une─ş ofense: a cere, a da satisfac╚Ťiune. ÔÇô ╚śi -├íc╚Ťie.
satisfac╚Ťie s. v. ├ÄMPLINIRE. ├ÄNDEPLINIRE. REALIZARE. SATISFACERE.
SATISFAC╚ÜIE s. 1. bucurie, desf─âtare, m├«ng├«iere, mul╚Ťumire, pl─âcere, (├«nv. ╚Öi pop.) mul╚Ťumit─â, (├«nv.) haz, m├«ng├«ietur─â. (Simte o mare ~.) 2. mul╚Ťumire, (rar) satisfacere. (Am cel pu╚Ťin ~ c─â...)

Satisfac╚Ťie dex online | sinonim

Satisfac╚Ťie definitie

Intrare: satisfac╚Ťie
satisfac╚Ťie substantiv feminin
  • silabisire: -╚Ťi-e
satisfac╚Ťiune