satisfăcător definitie

11 definiții pentru satisfăcător

SATISFĂCĂTÓR, -OÁRE, satisfăcători, -oare, adj. Care satisface; mulțumitor; îndestulător; acceptabil. – Satisface + suf. -ător.
SATISFĂCĂTÓR, -OÁRE, satisfăcători, -oare, adj. Care satisface; mulțumitor; îndestulător; acceptabil. – Satisface + suf. -ător.
SATISFĂCĂTÓR, -OÁRE, satisfăcători, -oare, adj. Care satisface; mulțumitor, îndestulător. Răspuns satisfăcător. Explicație satisfăcătoare.
satisfăcătór adj. m., pl. satisfăcătóri; f. sg. și pl. satisfăcătoáre
satisfăcătór adj. m., pl. satisfăcătóri; f. sg. și pl. satisfăcătoáre
SATISFĂCĂTÓR adj. 1. v. acceptabil. 2. v. suficient.
Satisfăcător ≠ nemulțumitor
SATISFĂCĂTOR, -OÁRE adj. Îndestulător; mulțumitor. [< satisface + -(ă)tor].
SATISFĂCĂTÓR, -OÁRE adj. îndestulător; mulțumitor. (< satisface + -/ă/tor)
SATISFĂCĂTÓR ~oáre (~óri, ~oáre) și adverbial Care satisface. Răspuns ~. /a satisface + suf. ~ător
SATISFĂCĂTOR adj. 1. acceptabil, admisibil, convenabil, mulțumitor, (fam.) pasabil. (O soluție ~ pentru ambele părți.) 2. îndestulător, mulțumitor, suficient. (O cantitate ~.)

satisfăcător dex

Intrare: satisfăcător
satisfăcător adjectiv