Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

19 defini╚Ťii pentru satiric

SAT├ŹRIC, -─é, satirici, -ce, adj. Cu caracter de satir─â; care ╚Ťine de satir─â. ÔÖŽ ├Änclinat spre satir─â. Spirit satiric. ÔÖŽ (Substantivat, m.) Persoan─â care satirizeaz─â; autor de opere satirice. ÔÖŽ (Substantivat, n.) Con╚Ťinut, caracter specific satirei. ÔÇô Din fr. satirique, lat. satiricus.
SAT├ŹRIC, -─é, satirici, -ce, adj. Cu caracter de satir─â; care ╚Ťine de satir─â. ÔÖŽ ├Änclinat spre satir─â. Spirit satiric. ÔÖŽ (Substantivat, m.) Persoan─â care satirizeaz─â; autor de opere satirice. ÔÖŽ (Substantivat, n.) Con╚Ťinut, caracter specific satirei. ÔÇô Din fr. satirique, lat. satiricus.
SAT├ŹRIC1 s. n. Con╚Ťinut, caracter specific satirei. [Arti╚Ötii] au sim╚Ťit nevoia unor complet─âri, a unor ad─âugiri, care s─â ad├«nceasc─â satiricul piesei. CONTEMPORANUL, S. II, 1948, nr. 108, 10/3.
SAT├ŹRIC2, -─é, satirici, -e, adj. Cu caracter de satir─â; care ╚Ťine de satir─â. V. epigramatic. Anton Bacalba╚Öa... vrea s─â ne arate fondul s─âu de lirism senin, care desigur ne va surprinde, ca ╚Öi ├«nsemnatele sale produceri satirice. DEMETRESCU, O. 190. ╚śi, pentru a sf├«r╚Öi printr-o tr─âs─âtur─â satiric─â: ┬źprostul g─âse╚Öte oric├«nd unul mai prost ca el care s─â-l admire┬╗. BOLINTINEANU, O. 253. ÔÖŽ ├Änclinat spre satir─â. Spirit satiric. ÔÖŽ (Substantivat) Autor de satire. Caragiale e un satiric. IBR─éILEANU, SP. CR. 219. Publicul rom├«n s-a ├«nv─â╚Ťat a╚Öa de mult s─â r├«z─â de spiritualele produc╚Ťiuni ale mult talentatului nostru satiric. GHEREA, ST. CR. II 132. Acei vesti╚Ťi satirici... nu numai nu avur─â din scrieri nepl─âceri, Ci c├«╚Ötigar─â ├«nc─â nemuritoare slav─â. NEGRUZZI, S. II 215.
sat├şric1 adj. m., pl. sat├şrici; f. sat├şric─â, pl. sat├şrice
sat├şric2 (persoan─â) (rar) s. m., pl. sat├şrici
sat├şric3 (con╚Ťinut specific satirei) s. n.
sat├şric adj. m., (persoan─â) s. m., pl. sat├şrici; f. sg. sat├şric─â, pl. sat├şrice
sat├şric (con╚Ťinut specific satirei) s. n.
SAT├ŹRIC adj., s. 1. adj. sarcastic, (livr.) acrimonios, (├«nv.) satiricesc, (fig.) biciuitor, caustic, incisiv, ├«n╚Ťep─âtor, mu╚Öc─âtor, pi╚Öc─âtor, ╚Öfichiuitor, t─âios, ustur─âtor. (Ton ~.) 2. adj. epigramatic, (fig.) caustic, incisiv, ├«n╚Ťep─âtor, mu╚Öc─âtor, ustur─âtor. (Poezie cu caracter ~.) 3. s. (rar) satirist. (Gr. Alexandrescu a fost un mare ~.)
SAT├ŹRIC, -─é adj. Specific satirei; care ╚Ťine de satir─â; ironic, batjocoritor, mu╚Öc─âtor. // s.m. Autor de satire. // s.n. Con╚Ťinutul, caracterul specific al unei satire. [Cf. lat. satiricus, fr. satirique].
SAT├ŹRIC1, -─é I. adj. specific satirei; care ╚Ťine de satir─â; ironic, batjocoritor, mu╚Öc─âtor. II. s. m. autor de satire. III. s. n. con╚Ťinut, caracter specific satirei. (< fr. satirique, lat. satiricus)
SAT├ŹRIC2, -─é adj. referitor la satiri. ÔÖŽ dansuri ~e = dansuri licen╚Ťioase executate ├«n reprezenta╚Ťiile de drame satirice; dram─â ~─â = (la greci) poem dramatic, patetic ╚Öi comic, ├«n care corpul era compus din satiri. (< fr. satyrique, lat. satiricus)
SAT├ŹRIC1 ~c─â (~ci, ~ce) 1) Care ╚Ťine de satir─â; propriu satirei. Roman ~. 2) Care scrie satire. Scriitor ~. 3) Care are ├«nclina╚Ťie spre satir─â. Spirit ~. /<lat. satiricus, ngr. satyrikos, fr. satirique
SAT├ŹRIC2 ~ci m. Autor de satire. /<lat. satiricus, ngr. satyrikos, fr. satirique
satiric a. 1. ce ╚Ťine de satir─â: stil satiric; 2. pornit la batjocur─â: spirit satiric. ÔĽĹ m. autor de satire.
1) *sat├şric, -─â adj. (lat. satiricus, d. s├ítira). De satir─â: stil satiric, poem─â satiric─â. Pornit spre satir─â, spre ironie: spirit satiric. Care scrie satire: poet satiric. Subst. Scriitor satiric. Adv. A scrie satiric.
2) *sat├şric, -─â adj. (vgr. satyric├│s, d. s├ítyros, satir). De satir, al s├ítirilor: dans satiric. Dram─â satiric─â, la vechi─ş Grec─ş, poem─â dramatic─â patetic─â ╚Öi comic─â tot odat─â (tragi-comedia) ├«n care coru era compus din s├ítir─ş.
SATIRIC adj., s. 1. adj. sarcastic, (├«nv.) satiricesc, (fig.) biciuitor, caustic, incisiv, ├«n╚Ťep─âtor, mu╚Öc─âtor, pi╚Öc─âtor, ╚Öfichiuitor, t─âios, ustur─âtor. (Ton ~.) 2. adj. epigramatic, (fig.) caustic, incisiv, ├«n╚Ťep─âtor, mu╚Öc─âtor, ustur─âtor. (Poezie cu caracter ~.) 3. s. (rar) satirist. (Gr. Alexandrescu a fost un mare ~.)

Satiric dex online | sinonim

Satiric definitie

Intrare: satiric (adj.)
satiric adjectiv substantiv neutru
Intrare: satiric (s.m.)
satiric substantiv masculin substantiv neutru