satâr definitie

13 definiții pentru satâr

SATẤR, satâre, s. n. 1. Cuțit mare de bucătărie, scurt, lat și greu, pentru spart oase, pentru tocat carne etc. 2. Secure folosită în trecut ca armă de luptă sau ca unealtă a călăului. – Din tc. satir.
SATẤR, satâre, s. n. 1. Cuțit mare de bucătărie, scurt, lat și greu, pentru spart oase, pentru tocat carne etc. 2. Secure folosită în trecut ca armă de luptă sau ca unealtă a călăului. – Din tc. satir.
SATÎ́R, satîre, s. n. 1. Un fel de cuțit mare de bucătărie, scurt, lat și greu, pentru spart oase, pentru tocat carne etc. Zgomotul satîrului, tocînd carnea, fura uneori cu sălbăticie părți din această muzică gospodărească. BASSARABESCU, S. N. 36. Se aruncă cu satîrul de la bucătărie și-i tăie capetele. ISPIRESCU, L. 202. 2. (Învechit) Topor de luptă, secure. V. halebardă. [Mircea Ciobanul și fiul său] purtau... la brîu satîr și jungher. ODOBESCU, S. I 65. ♦ Secure de călău.
satấr s. n., pl. satấre
satâr s. n., pl. satâre
SATÂR s. 1. tocător. (~ de carne.) 2. v. secure.
satîr (-re), s. n. – Cuțit mare, secure. – Mr. sătire. Tc. (arab.) satir (Șeineanu, II, 316; Lokotsch 1873; Ronzevalle 99), cf. ngr. σατήρι, alb. satër, bg. satăr.
SATÂR ~e n. 1) Cuțit mare, cu lama lată și grea, folosit în bucătărie. 2) înv. Secure de luptă cu care erau înarmați satârgiii. 3) Securea călăului. /<turc. satir
satâr n. 1. secure (mai ales de călău): satârul gealatului; 2. cuțit mare de tocat: satâre de Gabrova; 3. (ironic) sabie: vă poruncesc să puneți satârele în teacă AL. [Turc. SATYR].
2) satî́r n., pl. e (turc. satyr, d. ar. satur; ngr. satiri, alb. bg. satyr). Un fel de cuțit de bucătărie, scurt, lat și greŭ care servește la tocat carnea. Fig. Iron. Sabie. Vechĭ. Topor de călăŭ saŭ de luptă. V. halebardă.
1) satî́r V. șatîr.
șatî́r m. (turc. șatyr). Vechĭ. Un fel de lacheŭ care mergea înaintea marilor demnitarĭ. – Și satî́r (după pronunțarea ngr.) și satîráș, satiráș.
SATÎR s. 1. tocător. (~ de carne.) 2. secure. (~ călăului.)

satâr dex

Intrare: satâr
satâr substantiv neutru