zarzám sn vz sărsam

SARSÁM s. n. v. țarțam.

SĂRSÁM s. n. v. țarțam.

ȚARȚÁM, țarțamuri, s. n. (Reg.) Ciucure, franj; dantelă; (la pl.) podoabe, zorzoane. [Var.: sarsám, sărsám, zarzám s. n.] – Din magh. szerszám.

ZARZÁM s. n. v. țarțam.

SARSÁM s. n. v. țarțam.

SĂRSÁM s. n. v. țarțam.

ȚARȚÁM, țarțamuri, s. n. (Reg.) Ciucure, franj; dantelă; (la pl.) podoabe, zorzoane. [Var.: sarsám, sărsám, zarzám s. n.] – Din magh. szerszám.

ZARZÁM s. n. v. țarțam.

SARSÁM, sarsamuri, s. n. (Regional) 1. Țarțam. Și-avea Halba niște hamuri cu sarsamuri. MARIAN, S. 317. 2. Unealtă, sculă. – Variantă: sărsám s. n.

SĂRSÁM s. n.: v. sarsam.

ȚARȚÁM, țarțamuri, s. n. (Mold.; mai ales la pl.) Ciucure, franj; dantelă. L-au suit pe cal cu tacîm de argint înflorit cu țarțamuri. SADOVEANU, D. P. 81. ◊ Fig. Se vede coperișul înnegrit de fum... spînzură țarțamuri de funingină. MIRONESCU, S. A. 71. – Variantă: zarzám (PAMFILE, CR. 126) s. n.

ZARZÁM s. n. v. țarțam.

țarțám (reg.) s. n., pl. țarțámuri

țarțám s. n., pl. țarțámuri

SĂRSÁM s. v. harnașament, instrument, sculă, unealtă, ustensilă.

ȚARȚÁM s. v. canaf, ciucure, franj.

ȚARȚÁMURI s. pl. v. zorzoane.

ȚARȚÁM ~uri n. reg. 1) Garnitură din franjuri, ciucuri sau horbote, aplicată pe marginea unei țesături. 2) la pl. Obiecte mărunte, lipsite de valoare și de gust, folosite drept podoabe; zorzoane. /<ung. szerzám

sarsam n. V. țarțam.

țarțam n. Mold. ciucure: ștergare în vârfuri cu țarțamuri subțiri. [Și sarsam, sersam: cf. ung. (NYEREG)SZERSZÁM, ciucure dela hamul calului].

sarsám V. țarțam.

sărsám V. țarțam.

țarțám n., pl. urĭ (ung. szerszám, instrument, lucrurĭ, accesoriĭ; nyereg-szerszám, accesoriile șeleĭ. V. zorzon). Est. Canaf, ciucure. – Sarsam în VR 1911, 5, 255, și 1912, 5-6, 166, scris de un Bucovinean. Și zarzam (Ĭașĭ). În Trans. sersam, și sărsam (Gr.S. 1937, 191), unealtă.

zarzám, V. țarțam.

sărsam s. v. HARNAȘAMENT. INSTRUMENT. SCULĂ. UNEALTĂ. USTENSILĂ.

țarțam s. v. CANAF. CIUCURE. FRANJ.

țarțamuri s. pl. v. ZORZOANE.

sărsám, sărsamuri, s.n. – (reg.) Unealtă, sculă; țarțam; „unelte folosite de lucrătorii forestieri” (Gh. Pop, 1971: 88) – Din magh. szerszám „unealtă” (MDA).

sărsám, -uri, s.n. – Unealtă, sculă; țarțam; „unelte folosite de lucrătorii forestieri” (Gh. Pop 1971: 88) – Din magh. szerszám „unealtă”.