Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

12 defini╚Ťii pentru sarmat

SARM├üT, -─é, sarma╚Ťi, -te, s. m. ╚Öi f., adj. 1. S. m. ╚Öi f. Persoan─â care f─âcea parte din vechea popula╚Ťie indo-european─â nomad─â, ├«nrudit─â cu sci╚Ťii, care a populat teritoriile din jurul M─ârii Negre ╚Öi a fost asimilat─â de slavii vechi, de geto-daci etc. 2. Adj. Care apar╚Ťine sarma╚Ťilor (1), referitor la sarma╚Ťi. ÔÇô Din fr. Sarmates.
SARM├ü╚ÜI s. m. pl. Veche popula╚Ťie indo-european─â nomad─â, ├«nrudit─â cu sci╚Ťii, care a populat teritoriile din jurul M─ârii Negre ╚Öi a fost asimilat─â de slavii vechi, de geto-daci etc. ÔÇô Din fr. Sarmates.
!sarm├ít adj. m., s. m., pl. sarm├í╚Ťi; adj. f., s. f. sarm├ít─â, pl. sarm├íte
sarm├ít adj. m., pl. sarm├í╚Ťi; f. sg. sarm├ít─â, pl. sarm├íte
SARMÁT adj. v. sarmatic.
╚śARM├ü vb. I. tr. (Fran╚Ťuzism) A ├«nc├ónta, a fermeca, a fascina. [< fr. charmer].
SARM├üT, -─é, sarma╚Ťi, -te, adj., s. m. ╚Öi s. f. (Locuitor) care apar╚Ťinea unei popula╚Ťii indo-europene nomade, ├«n antichitate ├«ntre Marea Neagr─â ╚Öi Marea Baltic─â ÔÖŽ s. f. Limb─â iranian─â vorbit─â de sarma╚Ťi. (din it. sarmato, lat. sarmata)
SARM├üT1 ~t─â (~╚Ťi, ~te) ist. Care apar╚Ťine sarma╚Ťilor. /<fr. Sarmates
SARM├üT2 ~╚Ťi m. ist. Persoan─â care f─âcea parte dintr-o veche popula╚Ťie indo-european─â nomad─â, ├«nrudit─â cu sci╚Ťii ╚Öi asimilat─â de popoarele turcice ╚Öi vechi slave. /<fr. Sarmates
Sarma╚Ťi m. pl. vechi locuitori ai Sarma╚Ťiei: nomazi ╚Öi cresc─âtori de cai, ei fur─â subjuga╚Ťii de Go╚Ťi ├«n sec. III ╚Öi se contopir─â apoi cu Slavii.
SARMAT adj. sarmatic. (Popula╚Ťii ~.)
SARM├ü╚ÜI (< fr., lat.) s. m. pl. Popula╚Ťie indo-european─â, de sorginte vest-iranian─â, originar─â din reg. uralo-caspic─â, p─âtruns─â ├«n valuri succesive, ├«n stepele nord-pontice (├«n sec. 4-3 ├«. Hr.), unde ├«i disloc─â ╚Öi ├«i asimileaz─â pe sci╚Ťi, cu care se ├«nrudeau. Principala lor ├«ndeletnicire era cre╚Öterea vitelor. La ├«nceputul sec. 1 d. Hr. Strabon men╚Ťioneaz─â mai multe triburi ale s. ├«ntre Dun─ârea inferioar─â ╚Öi Nipru: lazigii, roxolanii, urgii ╚Öi aor╚Öii. Lapizii, stabili╚Ťi la jum─âtatea sec. 1 ├«n V Daciei, devin clientelari Imp. Roman, roxolanii din E Daciei vor lupta al─âturi de daci ├«mpotriva romanilor. ├Än sec. 2, s. singuri sau ├«n diferite alian╚Ťe, lupt─â ├«mpotriva Imp. Roman. S. r─âma╚Öi ├«n stepele nord-pontice sunt supu╚Öi (├«ntre 260 ╚Öi 360) de c─âtre go╚Ťi, apoi, dup─â 375, de c─âtre huni; cei din reg. dun─ârene, ├«nfr├ón╚Ťi de romani ├«n mai multe r├ónduri, ├«nceteaz─â ├«n sec. 4 s─â mai joace un rol distinct ├«n istorie.

Sarmat dex online | sinonim

Sarmat definitie

Intrare: sarmat (adj.)
sarmat adjectiv
Intrare: șarmat
șarmat participiu
Intrare: sarmat (s.m.)
sarmat substantiv masculin
Intrare: șarma
șarma verb grupa I conjugarea a II-a