Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

11 defini╚Ťii pentru saric

SAR├ŹC, saricuri, s. n. (├Änv.) V─âl f─âcut dintr-o ╚Ťes─âtur─â fin─â (╚Öi adesea ├«mpodobit cu pietre pre╚Ťioase), care se ├«nf─â╚Öur─â ├«n jurul fesului, alc─âtuind ├«mpreun─â turbanul turcesc; p. gener. turban. ÔÇô Din tc. sarik.
SAR├ŹC, saricuri, s. n. (├Änv.) V─âl f─âcut dintr-o ╚Ťes─âtur─â fin─â (╚Öi adesea ├«mpodobit cu pietre pre╚Ťioase), care se ├«nf─â╚Öura ├«n jurul fesului, alc─âtuind ├«mpreun─â turbanul turcesc; p. gener. turban. ÔÇô Din tc. sarik.
SAR├ŹC, saricuri, s. n. (├Änvechit) V─âl f─âcut dintr-o ╚Ťes─âtur─â fin─â (adesea ├«mpodobit cu pietre pre╚Ťioase) care se ├«nf─â╚Öura ├«mprejurul fesului turcesc, alc─âtuind ├«mpreun─â turbanul; p. ext. turban. Pe capu-i, de o parte, saricu-i de velur─â, Rouat cu pietre scumpe, l─âsa pe s├«nul ei S─â cad─â-n r─âsf─â╚Ťare o fund─â. BOLINTINEANU, O. 217.
sar├şc (├«nv.) s. n., pl. sar├şcuri
sar├şc s. n., pl. sar├şcuri
SAR├ŹC s. v. turban.
sar├şc (-ce), s. n. ÔÇô Turban. Tc. sarik (╚śeineanu, III, 104), cf. ngr. ¤â╬▒¤ü╬»¤░╬╣, bg. sarik.
SAR├ŹC ~uri n. ├«nv. Bucat─â de ╚Ťes─âtur─â fin─â care se ├«nf─â╚Öoar─â ├«n jurul fesului turcesc. /<turc. sarik
saric n. od. Mold. turban împodobit cu giuvaeruri ce purtau boieroaicele: un conciu saric cu măestrie împletit din felurite stofe de aur și cu mărgăritar (DRĂGHICI). [Turc. SARYK, muselină sau șal servind de turban].
sar├şc n., pl. e (turc. saryk, muselin─â p. turban, turban, d. sarmak, a ├«nv─âl─âtuci; ngr. sariki, bg. saryk, s├«rb. saruk. V. sarma). Vech─ş. Turban de cocoan─â. V. sangulie.
saric s. v. TURBAN.

Saric dex online | sinonim

Saric definitie

Intrare: saric (pl. -uri)
saric pl. -uri substantiv neutru
Intrare: saric (pl. -e)
saric pl. -e