Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

13 defini╚Ťii pentru sardonic

SARD├ôNIC, -─é, sardonici, -ce, adj. (Livr.; despre r├ós, z├ómbet etc.; adesea adverbial) Care exprim─â batjocur─â necru╚Ť─âtoare sau satisfac╚Ťie diabolic─â. ÔÇô Din fr. sardonique, lat. sardonicus [risus].
SARD├ôNIC, -─é, sardonici, -ce, adj. (Livr.; despre r├ós, z├ómbet etc.; adesea adverbial) Care exprim─â batjocur─â necru╚Ť─âtoare sau satisfac╚Ťie diabolic─â. ÔÇô Din fr. sardonique, lat. sardonicus [risus].
SARD├ôNIC, -─é, sardonici, -e, adj. (Despre r├«s, z├«mbet) Care exprim─â o batjocur─â necru╚Ť─âtoare sau o satisfac╚Ťie r─âut─âcioas─â, diabolic─â. V. sarcastic. Arunc─â asupra lui Boroboa╚Ť─â o privire dispre╚Ťuitoare ╚Öi, d├«nd ├«ntr-un r├«s sardonic, curm─â t─âcerea. FILIMON. C. 164. ÔŚŐ (Adverbial) A r├«s, s-a veselit sardonic. C. PETRESCU, A. R. 32. Bravo! bun gust ai! zise, r├«njind sardonic. CARAGIALE, M. 28.
sard├│nic (livr.) adj. m., pl. sard├│nici; f. sard├│nic─â, pl. sard├│nice
sard├│nic adj. m., pl. sard├│nici; f. sg. sard├│nic─â, pl. sard├│nice
SARDÓNIC adj. v. batjocoritor, sarcastic.
SARDÓNIC, -Ă adj. (Despre râs, zâmbet; adesea adv.) Care dă gurii un aspect răutăcios; batjocoritor, sarcastic. [Cf. fr. sardonique, lat. sardonicus].
SARD├ôNIC, -─é adj. (despre r├ós, z├ómbet; ╚Öi adv.) care exprim─â r─âutate, satisfac╚Ťie diabolic─â; batjocoritor, mali╚Ťios, sarcastic. (< fr. sardonique)
SARD├ôNIC ~c─â (~ci, ~ce) ╚Öi adverbial (despre r├ós, z├ómbet) Care exprim─â o inten╚Ťie r─âut─âcioas─â; cu r─âutate. /<lat. sardonicus, fr. sardonique
sardonic a. se zice de un râs convulsiv, ironic și răutăcios: temându-mă de-a lumii sardonică zâmbire AL.
* sard├│nic, -─â adj. (lat. sardonicus, d. vgr. sardonikos, adic─â ÔÇ×din SardiniaÔÇŁ, a─ş c─âre─ş locuitor─ş primitiv─ş, de neam fenician, sacrifica┼ş zeilor oamen─ş ╚Öi silea┼ş rudele victimelor s─â asiste ╚Öi s─â r├«d─â. Uni─ş zic c─â vine de la o plant─â sardic─â care pungea gura c├«nd o m├«nca─ş). R├«s sardonic, r├«s for╚Ťat (de nevo─şe sa┼ş de pref─âc─âtorie). Adv. A r├«de sardonic, a r├«de m├«nze╚Öte.
sardon├şce n. pl. tot a╚Öa (vgr. sardonyx, d. sardion, cornalin─â [d. Sardes, capitala Lidii─ş] ╚Öi onyx, onice; lat. sardonix, -on├Żchis, it. sardonico, fr. sardoine). Min. Un fel de calcedonie c─âr─âmizie cu nuan╚Ťe ro╚Öi─ş ca s├«ngele. ÔÇô Fals sard├│nie (fr. sardoine, ca Macedonia fa╚Ť─â de Mac├ędoine).
sardonic adj. v. BATJOCORITOR. SARCASTIC.

Sardonic dex online | sinonim

Sardonic definitie

Intrare: sardonic
sardonic adjectiv