SARBACÁNĂ, sarbacane, s. f. Tub lung și drept cu ajutorul căruia se pot arunca, suflând în el, proiectile de mici dimensiuni. ♦ Armă cu care musulmanii aruncau substanțe incendiare asupra, trupelor inamice. – Din fr. sarbacane.

SARBACÁNĂ, sarbacane, s. f. Tub lung și drept cu ajutorul căruia se pot arunca, suflând în el, proiectile de mici dimensiuni. ♦ Armă cu care musulmanii aruncau substanțe incendiare asupra trupelor inamice. – Din fr. sarbacane.

sarbacánă s. f., g.-d. art. sarbacánei; pl. sarbacáne

sarbacánă s. f., g.-d. art. sarbacánei; pl. sarbacáne

SARBACÁNĂ s.f. Tub lung și drept cu ajutorul căruia se pot arunca, prin suflare, mici proiectile. ♦ Armă cu care musulmanii aruncau materiile incendiare asupra trupelor inamice. [< fr. sarbacane, cf. sp., gr. zarbatana].

SARBACÁNĂ s. f. 1. tub lung și drept cu ajutorul căruia se pot arunca, prin suflare, mici proiectile. 2. armă cu care musulmanii aruncau materiile incendiare asupra trupelor inamice. (< fr. sarbacane)