Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

8 defini╚Ťii pentru saragea

SARAGE├ü, saragele, s. f. 1. C─âl─âre╚Ť din vechea cavalerie turceasc─â. 2. Soldat din cavaleria neregulat─â a ╚Ü─ârilor Rom├óne. ÔÇô Din tc. sarica.
SARAGE├ü, saragele, s. f. 1. C─âl─âre╚Ť din vechea cavalerie turceasc─â. 2. Soldat din cavaleria neregulat─â a ╚Ť─ârilor rom├óne╚Öti. ÔÇô Din tc. sarica.
SARAGEÁ, saragele, s. f. (Turcism învechit; mai ales la pl.) Sărăcei.
sarage├í s. f., art. sarage├íua, g.-d. art. sarag├ęlei; pl. sarag├ęle, art. sarag├ęlele
sarage├í s. f., art. sarage├íua, g.-d. art. sarag├ęlei; pl. sarag├ęle
sarage├í (sarag├ęle), s. f. ÔÇô Corp ├«nv. de voluntari, ├«n Munt. ÔÇô Var. sarigea, s─âr─âcel. Tc. sarica ÔÇ×galbenÔÇŁ (╚śeineanu, II, 103) numi╚Ťi a╚Öa poate din cauza culorii steagului sau a uniformei lor; var. indic─â o contaminare cu s─ârac. Sec. XVII, ├«nv.
sara(n)g├Ęle n. pl. 1. od. la Turci, cea mai veche cavalerie turceasc─â (├«nlocuit─â mai t├órziu cu spahii); 2. la Rom├óni, corp de c─âl─âre╚Ťi neregula╚Ťi (rom├ónizat ├«n s─âr─âcei): cu catane sarangele care poart─â slujbe grele POP. [Turc. SARYDJA, lit. cei galbeni, dup─â culoarea hainelor ╚Öi a steagului lor].
sarag├ęle V. s─âr─âce─ş.

Saragea dex online | sinonim

Saragea definitie

Intrare: saragea
saragea substantiv feminin