saprogen definitie

8 definiții pentru saprogen

SAPROGÉN, -Ă, saprogeni, -e, adj., s. m. (Microorganism) care provoacă putrefacția. – Din fr. saprogène.
SAPROGÉN, -Ă, saprogeni, -e, adj., s. m. (Microorganism) care provoacă putrefacția. – Din fr. saprogène.
saprogén (sa-pro-) adj. m., pl. saprogéni; f. saprogénă, pl. saprogéne
saprogén adj. m. (sil. -pro-), pl. saprogéni; f. sg. saprogénă, pl. saprogéne
SAPROGÉN, -Ă adj. Care face să putrezească ceva, care produce putrezirea. [< fr. saprogène, cf. gr. sapros – putred, gennan – a naște].
SAPROGÉN, -Ă adj. (despre microorganisme) care produce putrefacția. (< fr. saprogène)
SAPROGÉN ~ă (~i, ~e) și substantival (despre microorganisme) Care provoacă putrezirea; septogen. /<fr. saprogene
SAPRO- „putrefacție, putred, poluat”. ◊ gr. sapros „putred” > fr. sapro-, germ. id., engl. id., it. id. > rom. sapro-. □ ~biologie (v. bio-, v. -logie1), s. f., studiul biologic, fiziologic și biochimic al degradărilor bazinelor acvatice produse de materiile organice putrescibile; ~bionte (v. -biont), adj., s. n. pl., (organisme) care prezintă nutriție saprofitică; ~biotic (v. -biotic), adj., care trăiește în apele poluate sau pe resturi organice în stare de putrefacție; ~bioză (v. -bioză), s. f., mod de viață propriu organismelor din apele poluate cu resturi organice în putrefacție; ~carp (v. -carp), s. n., fruct cărnos care prezintă țesuturi suculente în care se depozitează substanțele nutritive; ~col (v. -col3), s. n., sapropel transformat într-un gel solid, sub acțiunea timpului și a presiunii; ~fag (v. -fag), adj., (despre organisme) care se nutrește cu materii organice în curs de descompunere; ~fil (v. -fil1), adj., 1. Care preferă resturile organice. 2. Care crește pe humus; ~fite (v. -fit), adj., s. f. pl., (plante) care se hrănesc cu resturi organice; ~fitic (v. -fitic), adj., care crește pe reziduuri organice aflate în descompunere; ~fob (v. -fob), adj., (despre organisme) care se dezvoltă numai în apele încărcate cu substanțe organice; ~gen (v. -gen1), adj., 1. (Despre bacterii) Care provoacă putrezirea substanțelor organice. 2. Care crește pe substanțe aflate în stare de putrefacție; ~geofite (v. geo-, v. -fit), s. f. pl., încrengătură de plante saprobiotice cu flori; ~pel (v. -pel), s. n., mîl bogat în substanțe organice în curs de descompunere, aflat pe fundul lagunelor și al mărilor; ~pelic (v. -pelic), adj., (despre plante) care se dezvoltă pe substanțele în curs de putrezire de pe fundul apelor cu mîl; ~xene (v. -xen), adj., s. n. pl., (organisme) care se dezvoltă în ape curate sau încărcate cu substanțe organice.

saprogen dex

Intrare: saprogen
saprogen adjectiv
  • silabisire: -pro-