sapient definitie

8 definiții pentru sapient

SAPIÉNT, -Ă, sapienți, -te, adj., s. m. și f. (Livr.) (Om) plin de înțelepciune; (om) doct, învățat, savant. [Pr. -pi-ent] – Din lat. sapiens, -ntis.
SAPIÉNT, -Ă, sapienți, -te, adj., s. m. și f. (Livr.) (Om) plin de înțelepciune; (om) doct, învățat, savant. [Pr.: -pi-ent] – Din lat. sapiens, -ntis.
SAPIÉNT, sapienți, s. m. (Latinism învechit) Învățat. Doară luăm de limbă oarecare alterații a cuvintelor întrebuințate, dar conjugația, articulul și țesetura țăranului în cît se osebește de a sapientului? RUSSO, S. 53. – Pronunțat: -pi-ent.
sapiént (livr.) (-pi-ent) adj. m., s. m., pl. sapiénți; adj. f., s. f. sapiéntă, pl. sapiénte
sapiént adj. m., s. m. (sil. -pi-ent), pl. sapiénți; f. sg. sapiéntă, pl. sapiénte
SAPIÉNT adj. v. citit, erudit, înțelept, învățat, savant.
SAPIÉNT, -Ă adj., s. m. f. (om) înțelept, doct, savant. (< lat. sapiens)
sapient adj. v. CITIT. ERUDIT. ÎNȚELEPT. ÎNVĂȚAT. SAVANT.

sapient dex

Intrare: sapient (adj.)
sapient adjectiv
  • silabisire: -pi-ent
Intrare: sapient (s.m.)
sapient substantiv masculin
  • silabisire: -pi-ent