santinelă definitie

17 definiții pentru santinelă

SANTINÉLĂ, santinele, s. f. Militar înarmat care face serviciul de pază a unui post, a unei instituții; p. gener. persoană care stă de pază. [Var.: sentinélă s. f.] – Din fr. sentinelle.
SENTINÉLĂ s. f. v. santinelă.
SANTINÉLĂ, santinele, s. f. Soldat înarmat care face serviciul de pază a unui post, a unei instituții; p. gener. persoană care stă de pază. [Var.: sentinélă s. f.] – Din fr. sentinelle.
SENTINÉLĂ s. f. v. santinelă.
SANTINÉLĂ, santinele, s. f. (Și în forma sentinelă) Soldat înarmat care face serviciul de pază a unui post; strajă, gardă. El nu vroise să crează că sentinela trebuie... după trei întrebări fără răspuns, să tragă. GALACTION, O. I 153. Își va amăgi nesomnul inspectînd santinelele de noapte. C. PETRESCU, Î. I 4. Din cînd în cînd s-aude pe la posturi glasul sentinelelor, zbucnind răsunător și prelung, în adînca muțenie a nopții. VLAHUȚĂ, O. A. I 145. ◊ Expr. A fi de santinelă = a fi de serviciu, de pază. Să dorm? Glumiți, domnișoară Corina, eram de sentinelă. SEBASTIAN, T. 25. – Variantă: sentinélă s. f.
SENTINÉLĂ s. f. v. santinelă.
santinélă s. f., g.-d. art. santinélei; pl. santinéle
santinélă s. f., g.-d. art. santinélei; pl. santinéle
SANTINÉLĂ s. (MIL.) pază, strajă, veghe, (pop.) caraulă, pândar, străjer, (reg.) șilboc, (prin Ban.) șălbocar. (~ se află în post.)
SANTINÉLĂ s.f. Soldat înarmat care face serviciul de pază a unui post. [Var. sentinelă s.f. / < fr. sentinelle].
SENTINÉLĂ s.f. v. santinelă.
SENTINÉLĂ s. f. militar înarmat care face serviciul de pază a unui obiectiv militar. (< fr. sentinelle)
SANTINÉLĂ ~e f. Militar sau grup de militari care asigură paza unui obiect; gardă; strajă. A schimba ~a. [G.-D. santinelei] /<fr. sentinelle
sentinelă f. streajă, soldat care stă de păzește un loc, un câmp, un pa!at.
* santinélă f., pl. e (fr. sentinelle, d. it. sentinella, care vine d. sentire, a simți, a auzi, a asculta). Soldat de pază, străjer: santinelele dușmanuluĭ se vedeaŭ departe. – Forma sentinelă, deșĭ maĭ corectă, nu se întrebuințează. V. planton.
sentinélă V. santinelă.
SANTINE s. (MIL.) pază, strajă, veghe, (pop.) caraulă, pîndar, străjer, (reg.) șilboc, (prin Ban.) șălbocar. (~ se află în post.)

santinelă dex

Intrare: santinelă
santinelă substantiv feminin
sentinelă