sanscrit definitie

13 definiții pentru sanscrit

SANSCRÍT, -Ă, sanscriți, -te, adj. (În sintagma) Limba sanscrită (și substantivat, f.) = veche limbă indo-europeană din India, în care este scrisă cea mai mare parte din literatura clasică indiană. ♦ Care aparține limbii sanscrite, privitor la limba sanscrită. ♦ Care este scris în limba sanscrită. – Din fr. sanscrit.
SANSCRÍT, -Ă, sanscriți, -te, adj. (în sintagma) Limba sanscrită (și substantivat, f.) = veche limbă indo-europeană din India, în care este scrisă cea mai mare parte din literatura clasică indiană. ♦ Care aparține limbii sanscrite, privitor la limba sanscrită. ♦ Care este scris în limba sanscrită. – Din fr. sanscrit.
SANSCRÍT, -Ă, sanscriți, -te, adj. (În expr.) Limbă sanscrită (și substantivat, f.) = limba literară a Indiei vechi, în care este scrisă cea mai mare parte din literatura clasică indiană. Cunosc limba arabă și ceva sanscrită. HOGAȘ, H. 93. ♦ Care se raportă la limba vechilor indieni, care e scris în această limbă.
sanscrít adj. m., pl. sanscríți; f. sanscrítă, pl. sanscríte
sanscrít adj. m., pl. sanscríți; f. sg. sanscrítă, pl. sanscríte
SANSCRÍT adj. (înv.) sanscritic. (Texte ~.)
SANSCRÍT, -Ă Limba sanscrită (și s.f.) = limba literară a Indiei vechi, în care sunt scrise numeroase opere din literatura clasică indiană. ♦ Referitor la limba sanscrită; scris în limba sanscrită. [< fr. sanscrit].
SANSCRÍT, -Ă adj. 1. limba ~ă (și s. f.) = veche limbă indo-europeană din India, în care sunt scrise numeroase opere din literatura clasică indiană. 2. referitor la limba sanscrită; scris în această limbă. ◊ (s. m.) scriitor care a scris în limba sanscrită. (< fr. sanscrit, germ. Sanskrit)
SANSCRÍT ~tă (~ți, ~te) Care ține de sanscrită; propriu limbii sanscrite.[Sil. san-scrit] /< germ. Sanskrit, fr. sanscrit
sanscrit a. se zice de vechea limbă a Indienilor ce a rămas sacră în Industan. ║ sanscrită f. limba sanscrită.
* sanscrít, -ă adj. (scr. samskrita, format, cĭoplit). Limba sanscrită, limba vechilor Indienĭ începînd din seculu VI în ainte de Hristos pînă pin seculu VII după Hristos (Brahmaniĭ au cultivat-o pînă astăzĭ ca limbă scrisă). S.f. Limbă sanscrită. Adv. În limba sanscrită: a scrie sanscrit.
SANSCRIT adj. (înv.) sanscritic. (Texte ~.)
SANSCRÍT, -Ă (< fr. {i}; cf. sanscr. samskrta „cultivat”, „rafinat”) adj. 1. Limba sanscrită (și subst., f.) = limbă veche indo-europeană, din India; limba sacră a brahmanilor, vorbită între 1500 și 200 î. Hr. (Subst.) Sanscrita clasică = limba operelor literare de diferite genuri, scrise începând din sec. 5 î. Hr., rămasă până în perioada modernă limba savantă a întregii Indii. Standardizată conform gramaticii lui Pãnini. În s. au fost scrise lucrări literare, religioase, filozofice, juridice și științifice, care au influențat asupra dezvoltării culturii Asiei de SE și Asiei Centrale, precum și a celei europene. Are diferite grafii derivate din scrierea brahmi. 2. Care aparține limbii sanscrite, privitor la limba sanscrită; care este scris în această limbă.

sanscrit dex

Intrare: sanscrit
sanscrit adjectiv