SÁNIE, sănii, s. f. 1. Vehicul cu tracțiune animală sau autopropulsat, având în loc de roți două tălpi de lemn sau de fier cu ajutorul cărora se deplasează prin alunecare pe zăpadă sau pe gheață. 2. Suport la anumite mașini-unelte, care poate aluneca în lungul unor ghidaje, asigurând o deplasare a mașinii, a sculei prelucrătoare ori a piesei de prelucrat. – Din bg. sani.

SĂNIÁ, săniez, vb. I. (Rar) 1. Refl. A se da cu săniuța; a merge cu sania (la plimbare). 2. Tranz. A transporta ceva târând pe jos sau lăsând să alunece pe un plan înclinat. [Pr.: -ni-a] – Din sanie.

SÁNIE, sănii, s. f. 1. Vehicul cu tracțiune animală sau autopropulsat, având în loc de roți două tălpi de lemn sau de fier cu ajutorul cărora se deplasează prin alunecare pe zăpadă sau pe gheață. 2. Suport la anumite mașini-unelte, care poate aluneca în lungul unor ghidaje, asigurând o deplasare a mașinii, a sculei prelucrătoare ori a piesei de prelucrat. – Din bg. sani.

SĂNIÁ, săniez, vb. I. 1. Refl. A se da cu săniuța; a merge cu sania (la plimbare). 2. Tranz. A transporta ceva târând pe jos sau lăsând să alunece pe un plan înclinat.[Pr. -ni-a] – Din sanie.

SÁNIE, sănii, s. f. 1. Vehicul, în general cu tracțiune animală, avînd în loc de roți două tălpi de lemn sau de fier, cu ajutorul cărora alunecă iarna pe zăpadă sau pe gheață. În seara de lăsata-secului, am fost poftiți la masă de un proprietar vecin. Ne-a trimis sania, căci, deși vremea se dezmorțise, zăpada era tot întreagă. GALACTION, O. I 101. Dar plug, grapă, teleagă, sanie... nici că se aflau la casa acestui om nesocotit. CREANGĂ, P. 38. Dar ce văd? ce se strecoară Colo-n zare cînd și cînd? E o sanie ușoară, Prin lumină lunecînd. ALECSANDRI. O. 222. 2. (Tehn.) Suport la anumite mașini-unelte, care poate aluneca în lungul unor ghidaje, asigurînd una dintre mișcările secundare de lucru ale mașinii. ◊ Sanie portunealtă = suport pe care se fixează unealta de tăiere a unei mașini-unelte. – Gen.-dat. și: saniei (CAMIL PETRESCU, O. I 9).

SĂNIÁ, săniez, vb. I. Refl. A se da cu săniuța.

sánie (-ni-e) s. f., art. sánia (-ni-a), g.-d. art. sániei; pl. sắnii, art. sắniile (-ni-i-)

săniá (a ~) (rar) (-ni-a) vb., ind. prez. 3 săniáză, 1 pl. săniém (-ni-em); conj. prez. 3 să săniéze; ger. săniínd (-ni-ind)

sánie s. f. (sil. -ni-e), art. sánia (sil. -ni-a), g.-d. art. sániei; pl. sănii, art. săniile (sil. -ni-i-)

săniá vb. (sil. -ni-a), ind. prez. 1 sg. săniéz, 3 sg. și pl. săniáză, 1 pl. săniém (sil. -ni-em); conj. prez. 3 sg. și pl. săniéze; ger. săniínd (sil. -ni-ind)

sánie (sắnii), s. f. – Vehicul de zăpadă. Sl. (bg., sb., slov., rus.) sani (Miklosich, Slaw. Elem., 44; Cihac, II, 325; Conev 70), pol. sanie, cf. ngr. σάνια (Meyer, Neugr. St., II, 56), alb. saje, mag. szán. – Der. săniuș (var. săniiș), s. n. (loc alunecos, de sanie; sport cu sania); săniat, s. n. (Trans., sportul cu sania).

SÁNIE sănii f. 1) Vehicul prevăzut cu două tălpi de lemn sau de fier, ce alunecă ușor pe zăpadă sau pe gheață. A se da cu ~a. 2) Organ de mașină-unealtă care, alunecând pe ghidaje, asigură deplasarea unor piese în direcția necesară. [G.-D. saniei; Sil. -ni-e] /<bulg. sani

A SĂNIÁ ~éz tranz. pop. rar A transporta târând pe jos sau lăsând să alunece pe un plan înclinat. /Din sanie

A SE SĂNIÁ mă ~éz intranz. pop. rar A se da cu sania. /Din sanie

sanie f. trăsură fără roate ce se târăște pe zăpadă sau pe ghiață. [Bulg. SANIIE].

sánie f. (bg. sanĭa, rut. sániĭ, sîrb. dial. ceh. sanje, sîrb. nsl. rus. sani, pol. sanie; ung. szan; ngr. sania). Un fel de trăsură care are niște tălpĭ în loc de roate și care alunecă pe zăpadă saŭ pe gheață fiind trasă de caĭ, boĭ, renĭ saŭ de cînĭ și de oamenĭ cînd e maĭ mică.

sánie-amfíbie s. f. ◊ „A fost realizată o sanie-amfibie, înzestrată cu un motor de 350 CP. Vehiculul poate [...] circula pe orice teren – pe zăpadă, în mlaștini sau în alte zone greu accesibile.” Sc. 28 III 78 p. 6. ◊ „La biroul de proiectări «Tupolev» din Moscova a fost realizată o sanie-amfibie, înzestrată cu motor de 350 C.P.” R.l. 12 IV 78 p. 6 //din sanie + amfibie, probabil după model rus.//

săniá, săniez, vb. tranz., refl. – A (se) plimba cu sania. – Din sanie (< bg. sani) (DEX, MDA).

sanie cu zurgălăi expr. (deț.) lanțuri cu bile, cu care este legat deținutul.