Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

12 defini╚Ťii pentru sanhedrin

SANHEDR├ŹN s. n. Tribunal penal la vechii iudei; fig. grup de oameni care formeaz─â un cerc ├«nchis, av├ónd preten╚Ťia de a da, ├«ntr-un anumit domeniu, sentin╚Ťe infailibile. ÔÇô Din fr. sanh├ędrin.
SANHEDR├ŹN s. n. Tribunal suprem la vechii iudei; fig. grup de oameni care formeaz─â un cerc ├«nchis, av├ónd preten╚Ťia de a da, ├«ntr-un anumit domeniu, sentin╚Ťe infailibile. ÔÇô Din fr. sanh├ędrin.
SANHEDR├ŹN s. n. Tribunal suprem la vechii iudei; fig. grup de oameni care formeaz─â un cerc ├«nchis, av├«nd preten╚Ťia de a da sentin╚Ťe nediscutabile ├«ntr-un anumit domeniu. Titu Herdelea, care se strecurase ├«ntr-un col╚Ť, intimidat de sanhedrinul redac╚Ťional, deveni centrul interesului c├«nd Ro╚Öu il ├«ntreb─â ce-a v─âzut la ╚Ťar─â. REBREANU, R. II 25.
SANHEDR├ŹN s. n. Tribunal suprem la vechii iudei; fig. grup de oameni care formeaz─â un cerc ├«nchis, av├«nd preten╚Ťia de a da sentin╚Ťe nediscutabile ├«ntr-un anumit domeniu. Titu Herdelea, care se strecurase ├«ntr-un col╚Ť, intimidat de sanhedrinul redac╚Ťional, deveni centrul interesului c├«nd Ro╚Öu il ├«ntreb─â ce-a v─âzut la ╚Ťar─â. REBREANU, R. II 25.
sanhedr├şn (-he-drin) s. n.
sanhedr├şn s. n. (sil. -drin), pl. sanhedr├şnuri
SANHEDR├ŹN s. (IST.) sinedriu. (~ era tribunal penal la vechii evrei.)
SANHEDR├ŹN s.n. Tribunal la vechii evrei; consiliu suprem prezidat de marele preot, care judeca pricinile importante, interpreta legea ╚Öi delibera asupra chestiunilor publice. ÔÖŽ (Fig.) Grup ├«nchis de oameni care pretind a da sentin╚Ťe f─âr─â gre╚Ö. [< fr. sanh├ędrin < gr. synedrion ÔÇô tribunal, adunare].
SANHEDR├ŹN s. n. tribunal la vechii evrei; consiliul suprem prezidat de marele preot, care judeca pricinile importante, interpreta legea ╚Öi delibera asupra chestiunilor publice. (< fr. sanh├ędrin)
SANHEDR├ŹN n. 1) (la vechii evrei) Tribunal suprem. 2) fig. Cerc restr├óns de persoane care au preten╚Ťia de a da sentin╚Ťe infailibile ├«n anumite probleme. /<fr. sanh├ędrin
sanhedrin n. tribunal suprem la vechii Evrei.
* sanhedr├şn n., pl. ur─ş (cuv. ebraic alterat din vgr. synedrion. V. sinedri┼ş). Tribunalu suprem din Ierusalim al vechilor Jidan─ş p. judecarea crimelor politice ╚Öi altele. Fig. Tribunal suspect.

Sanhedrin dex online | sinonim

Sanhedrin definitie

Intrare: sanhedrin
sanhedrin substantiv neutru
  • silabisire: -drin