SANGHÍN, -Ă adj. v. sangvin.

SANGUÍN, -Ă adj. v. sangvin.

SANGVÍN, -Ă, sangvini, -e, adj. 1. Care aparține sângelui, privitor la sânge, la compoziția sau la circulația sa în organism. 2. (Despre oameni) La care circulația sângelui este foarte activă; sangvinic. ◊ Temperament sangvin = temperament viu, impulsiv, mobil. [Var.: sanghín, -ă, sanguín, -ă adj.] – Din fr. sanguin, lat. sanguineus.

SANGHÍN, -Ă adj. v. sangvin.

SANGUÍN, -Ă adj. v. sangvin.

SANGVÍN, -Ă, sangvini, -e, adj. 1. Care aparține sângelui, privitor la sânge, la compoziția sau la circulația sa în organism. 2. (Despre oameni) La care circulația sângelui este foarte activă; sangvinic. ♦ Temperament sangvin = temperament viu, impulsiv, mobil. [Var.: sanghín, -ă, sanguín, -ă adj.] – Din fr. sanguin, lat. sanguineus.

SANGHÍN, -Ă adj. v. sanguin.

SANGUÍN, -Ă, sanguini, -e, adj. 1. Care ține de sînge, prin care trece sîngele, de sînge. Masajul activează circulația sanguină. NICOLAU-MAISLER, D. V. 114. ◊ Grupă sanguină v. grupă. 2. (Despre oameni) La care circulația sîngelui este foarte activă. ◊ Temperament sanguin = temperament cu reacții imediate; temperament impulsiv. – Variante: sanghín, -ă, sangvín, -ă adj.

SANGVÍN, -Ă adj. v. sanguin.

!sangvín (sang-vin) adj. m., pl. sangvíni; f. sangvínă, pl. sangvíne

sangvín adj. m., pl. sangvíni; f. sg. sangvínă, pl. sangvíne

PLACHETĂ SANGVÍNĂ s. v. trombocit.

SANGVÍN adj. 1. v. pletoric. 2. v. sangvinic.

SANGHÍN, -Ă adj. v. sanguin.

SANGUÍN, -Ă adj. 1. Referitor la sânge, de sânge; prin care circulă sângele. 2. (Despre oameni) Care are o circulație a sângelui foarte activă. ♦ Temperament sanguin = temperament vioi; impulsiv; sanguinic. [Pron. -gu-in, var. sanghin, -ă, sangvin, -ă adj. / < fr. sanguin, cf. lat. sanguineus].

SANGVÍN, -Ă adj. v. sanguin.

SANGVIN1- elem. „sânge”. (< fr. sanguin-, cf. lat. sanguis, -inis)

SANGVÍN2, -Ă adj. 1. referitor la sânge; prin care circulă sângele. 2. (despre oameni) cu o circulație a sângelui foarte activă; sangvinic. ♦ temperament ~ = temperament vioi; impulsiv. 3. de culoarea sângelui. (< fr. sanguin, lat. sanguineus)

SANGVÍN ~ă (~i, ~e) 1) Care ține de sânge; propriu sângelui. Grupă ~ă. 2) (despre persoane) Care are o circulație activă a sângelui. [Sil. san-gvin] /<fr. sanguin, lat. sanguineus

sanguin a. 1. ce ține de sânge: vase sanguine; 2. în care predomină sângele: temperament sanguin; 3. de coloarea sângelui: jasp sanguin.

* sanghín, -ă adj. (fr. sanguin, d. lat. sanguineus). Al sîngeluĭ, de sînge: vase sanghine (vine și artere), boală sanghină. Vioĭ, impetuos, în care predomină sîngele: temperament sanghin (V. linfatic). De coloarea sîngeluĭ: față de un roș sanghin (conabiŭ, pătlăginiŭ).

PLACHETĂ SANGUINĂ s. (BIOL.) trombocit.

SANGUIN adj. 1. (MED.) pletoric, roșu, rubicond. (Față ~.) 2. sanguinic, (astăzi rar) sîngeros. (Temperament ~.)

SANGVÍN, -Ă adj. (< fr., lat.) adj. Care aparține sângelui, privitor la sânge; prin care circulă sângele. ◊ Temperament (tip) s. = unul dintre cele patru tipuri de temperament din clasificarea lui Hipocrat; caracterizat prin vioiciune, mobilitate. Corespunde în clasificarea lui I.P. Pavlov tipului puternic, echilibrat și mobil, de activitate nervoasă superioară.

a lua (cuiva) grupa sanguină expr. a lovi (pe cineva) cu cuțitul