Dicționare ale limbii române

19 definiții pentru sandală

SANDÁ, sandale, s. f. încălțăminte ușoară de vară din piele, material plastic, pânză etc. cu fețele foarte decupate sau făcute din bentițe. [Var.: sandálă s. f.] – Din fr. sandale. Cf. lat. sandalium.
SANDÁLĂ s. f. v. sanda.
SANDÁ s. f. v. sandală.
SANDÁLĂ, sandale, s. f. Încălțăminte ușoară de vară din piele, material plastic, pânză etc. cu fețele foarte decupate sau făcute din bentițe. [Var.: sandá s. f.] – Din fr. sandale. Cf. lat. sandalium.
SANDÁ s. f. v. sandală.
SANDÁLĂ, sandale, s. f. Încălțăminte ușoară de vară, uneori fără tocuri, cu fețele făcute din bentițe de piele, de pînză etc. În fața mea rămîne o șchioapă de copil, în sandale fără ciorapi. SAHIA, U.R.S.S. 127. Neagu se căznea neîndemînatic să-i lege sandalele. BART, E. 170. – Variantă: sandá s. f.
sandá (încălțăminte) s. f., g.-d. art. sandálei; pl. sandále, art. sandálele
sandálă s. f., g.-d. art. sandálei; pl. sandále
SANDÁLĂ s. v. papuc.
SANDÁ s.f. v. sandală.
SANDÁLĂ s.f. Încălțăminte de vară alcătuită dintr-o talpă legată de picior cu niște curele de piele sau de pânză. [Var. sanda s.f. / cf. fr. sandale, lat. sandalium].
SANDÁLĂ s. f. încălțăminte de vară dintr-o talpă legată de picior cu niște curele de piele sau de pânză. (< fr. sandale)
sandálă (sandále), s. f. – Încălțăminte ușoară. Fr. sandale, cf. ngr. σαντάλιον, din per. sandal „încălțăminte”.
SANDÁLĂ ~e f. mai ales la pl. Obiect de încălțăminte de vară, fără tocuri, cu fața din curelușe sau din piele găurită. [G.-D. sandalei] /<fr. sandale, lat. sandalium
sandală f. opincă.
1) sandál m., pl. ĭ (ngr. sandali, d. vgr. sandalion și sandalon; lat. sandalium, it. sandalo, fr. germ. sandale f.). Un fel de încălțăminte compusă dintr’o talpă legată de picĭor cu curele (La vechiĭ Grecĭ și Romanĭ purtaŭ sandalĭ maĭ mult femeile, ĭar astăzĭ ĭi poartă unele ordine religioase catolice). – Și sandálă f., pl. e (după fr.). V. opincă.
sanda s. v. PAPUC.
pantóf-sandá s. m. Pantof decoltat ◊ „Pantofi-sanda albi sau bleumarin cu talpă de plută, turbanul în culoarea închisă a combinației și o floare în piept completează ținuta.” Săpt. 30 III 73 p. 16. ◊ „Se revine la încălțămintea clasică pentru femei. Pantof-sanda, culoare bej, baretă care susține pe aceia foarte decoltați.” Săpt. 31 V 74 p. 8 (din pantof + sanda)
NE SUTOR, ULTRA CREPIDAM (lat.) cizmare, nu mai sus de sanda! – Pliniu cel Bătrân, „Naturalis historia”, 35-36. Cuvintele pictorului Apelles adresate unui cizmar care, după ce criticase felul în care era pictată sandaua într-un tablou, încerca să aprecieze și restul tabloului. Astăzi, se adresează acelora care vorbesc despre lucruri ce depășesc competența lor.

Sandală dex online | sinonim

Sandală definitie

Intrare: sandală
sandală substantiv feminin
sanda