sandal definitie

29 definiții pentru sandal

SANDÁL2 s. n. (Înv.) Numele unei țesături de mătase din care se făceau obiecte de îmbrăcăminte. – Din tc. sandal „tafta”.
SANDÁL1 s. m. v. santal.
SANTÁL, santali, s. m. Nume dat mai multor specii de arbori tropicali, având, după varietăți, lemnul alb, dens și mirositor sau brun-roșiatic și fără miros, cu frunze mari și cu flori grupate în ciorchini (Santalum); arbore aparținând uneia dintre aceste specii. ◊ Ulei de santal = esență extrasă prin distilare din lemnul și din rădăcina varietății albe de santal, folosită în medicină și în parfumerie. ♦ Lemnul arborelui descris mai sus, folosit în tâmplăria de lux sau la extragerea unui ulei.. [Var.: sandál s. m.] – Din fr. santal.
SANDÁL2 s. n. (Înv.) Numele unei țesături de mătase din care se făceau obiecte de îmbrăcăminte. – Din tc. sandal „tafta”.
SANDÁL1 s. m. v. santal.
SANTÁL, santali, s. m. Nume dat mai multor specii de arbori tropicali, având, după varietăți, lemnul alb, dens și mirositor sau brun-roșiatic și fără miros, cu frunze mari și cu flori grupate în ciorchini (Santalum); arbore aparținând uneia dintre aceste specii. ♦ Ulei de santal = esență extrasă prin distilare din lemnul și din rădăcina varietății albe de santal, folosită în medicină și în parfumerie. ♦ Lemnul arborelui descris mai sus, folosit în tâmplăria de lux sau la extragerea unui ulei. [Var.: sandál s. m. ] – Din fr. santal.
SANDÁL2 s. n. (Învechit) Țesătură de mătase din care se făceau obiecte de îmbrăcăminte. [Din foaia de zestre a Stancăi] 1 zăbun de sandal de Veneția cu fețe. ODOBESCU, S. I 421.
SANDÁL3, sandale, s. n. (Învechit și popular) Luntre lungă pentru transportat mărfuri. Carcă-mi-se-ncarcă Două-trei sandale, Nouă-galioane. TEODORESCU, P. P. 643. Șepte bolozale Și șepte sandale Descarc la zamboale. ALECSANDRI, P. P. 116.
SANDÁL1 s. m. v. santal.
SANTÁL, santali, s. m. (Și în forma sandal) Arbore originar din Extremul Orient, avînd, după varietăți, lemnul alb, dens și aromatic sau brun-roșiatic și fără miros (Santalum). A fost cîndva un neguțător... care a aflat prin oameni pribegi cum că în cetatea Basora, la malul mării, are preț mare lemnul de santal. SADOVEANU, D. P. 149. ◊ Ulei de santal = esență extrasă prin distilare din lemnul și rădăcina varietății albe de santal, și întrebuințată în medicină și în parfumerie. ♦ Lemnul arborelui descris mai sus, folosit în tîmplăria de lux. Pune pe măsuța de santal din stînga lui o listă. CAMIL PETRESCU, O. II 321. În lădițe de sandal, Floarea tainică de lotus întristat se vestejește. MACEDONSKI, O. I 104. Iat-o joncă aurită pe albastrul apei line, Cu vîntreli de rogojină și cu vîsle de sandal. ALECSANDRI, P. III 84. – Variantă: sandál s. m.
sandál (țesătură) s. n.
!santál s. m., (arbori) pl. santáli
sandál (țesătură) s. n., pl. sandáluri
santál (arbore) s. m., pl. santáli
SANDÁL s.n. v. santal.
SANTÁL s.m. Arbore originar din India, cu lemnul dens și mirositor, din care se extrage o esență întrebuințată în medicină și în parfumerie. ♦ Lemnul acestui arbore, din care se fac mobile de lux. ♦ Colorant vegetal de culoare roșie sau galbenă, care se extrage din lemnul arborelui descris mai sus. [Var. sandal s.n. / < fr. santal, cf. lat. med. sandalum, ar. sandal].
SANTÁL s. m. arbore tropical cu flori dispuse în racem și cu lemn alb sau brun-roșiatic, dens și mirositor, din care se extrage un ulei folosit în parfumerie și farmacie. ◊ lemnul acestui arbore, din care se fac mobile de lux. (< fr. santal)
sandál (-luri), s. n. – Țesătură de mătase. Tc. (arab.) sandal. Sec. XVII, înv.
sandál (sandáli), s. m. – Arbore tropical (Santalum album). Tc. sandal, cf. ngr. σάνταλον.
sandál (-le), s. n. – Barcă. Tc. (arab.) sandal (Șeineanu, II, 313), cf. ngr. σανδάλι, bg., sb., rus. sandal.
SANTÁL ~i m. 1) Arbore exotic cu lemnul dens, folosit pentru extragerea unor esențe aromate și la fabricarea mobilei de lux. ◊ Ulei de ~ esență extrasă din lemnul și rădăcinile acestui arbore și utilizată în medicină și în parfumerie. 2) Lemnul acestui arbore. /<fr. santal, ngr. sántalon, turc. sandal
sandál1, sandále și sandáluri, s.n. (înv. și reg.) luntre lungă pentru transportat mărfuri (la turci).
sandal n. 1. arbore din India cu lemnul mirositor: vâsle de sandal AL.; 2. un fel de luntre lungă (în cântecele populare): șepte bolozale și șepte sandale POP. [Turc. SANDAL].
sandal n. stofă de mătase: zăbun de sandal de Veneția cu fețe OD. [Turc. SANDAL, taftă].
1) sandál m., pl. ĭ (ngr. sandali, d. vgr. sandalion și sandalon; lat. sandalium, it. sandalo, fr. germ. sandale f.). Un fel de încălțăminte compusă dintr’o talpă legată de picĭor cu curele (La vechiĭ Grecĭ și Romanĭ purtaŭ sandalĭ maĭ mult femeile, ĭar astăzĭ ĭi poartă unele ordine religioase catolice). – Și sandálă f., pl. e (după fr.). V. opincă.
3) sandál n., pl. e și urĭ (turc. sandâl, șalupă, luntre mare). Vechĭ. Azĭ Olt. Un fel de luntre mare și lungă: șapte bolozale și șapte sandale (P.P.). v. galion.
4) sandál n., pl. urĭ (turc. sandal, un fel de satin; ngr. sandali [scris -ntali], mlat. sindalum, cendalum, d. cl. sindon, sindonis, care v. d. ngr. sindon, -ónos [cub. indian], pînză de India, de unde și turc. Sind, o parte a Indiiĭ și fluviŭ Indu). Vechĭ. Un fel de pînză de mătase.
2) sandál m., pl. lĭ ca copac, și n., pl. urĭ, ca marfă (ngr. sandalon [scris sant-], vgr. santalon, santal). V. santal.
* santál m., pl. ĭ ca copac, și n., pl. urĭ ca marfă (vgr. sántalon, de unde și mlat. sándalum și fr. santal și vechĭ sandal. V. sandal 2). Un fel de copac din Asia și Africa al căruĭ lemn mirositor e căutat în industrie și din care se scoate o esență întrebuințată ca medicament.

sandal dex

Intrare: santal
sandal arbore
santal substantiv masculin
Intrare: sandal (țesătură, luntre)
sandal țesătură, luntre substantiv neutru
Intrare: sandal (țesătură, luntre)
sandal țesătură, luntre