Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

12 defini╚Ťii pentru sanctuar

SANCTU├üR, sanctuare, s. n. Parte a unui l─âca╚Ö de cult unde se oficiaz─â diferite ceremonii religioase, considerat ca loc sf├ónt; p. ext. orice l─âca╚Ö de cult, orice loc destinat ritualurilor ├«n cinstea unei divinit─â╚Ťi. ÔÖŽ Fig. Loc inviolabil. [Pr.: -tu-ar] ÔÇô Din lat. sanctuarium, fr. sanctuaire.
SANCTU├üR, sanctuare, s. n. (Adesea fig.) Loc ├«ntr-un templu sau ├«ntr-o biseric─â socotit sf├ónt ╚Öi interzis profanilor; p. gener. loca╚Ö de cult. [Pr.: -tu-ar] ÔÇô Din lat. sanctuarium, fr. sanctuaire.
SANCTU├üR, sanctuare, s. n. Loc ├«n templu sau ├«n biseric─â, considerat sf├«nt ╚Öi interzis profanilor; altar. (Fig.) Aice ne afl─âm ├Än sanctuarul tainic, ├«n care noi lucr─âm. ALECSANDRI, T. II 259. ÔÇô Pronun╚Ťat: -tu-ar.
sanctuár (sanc-tu-ar) s. n., pl. sanctuáre
sanctuár s. n. (sil. sanc-tu-ar), pl. sanctuáre
SANCTUÁR s. 1. v. altar. 2. naos. (~ în templele antice.) 3. v. sfânta sfintelor.
SANCTUÁR s.n. 1. Edificiu consacrat ceremoniilor religioase; altar, loc sfânt. 2. (Fig.) Loc consacrat pentru un anumit lucru; loc inviolabil. [Pron. -tu-ar. / < lat. sanctuarium, cf. fr. sanctuaire].
SANCTU├üR s. n. loc ├«ntr-un templu sau ├«ntr-o biseric─â consacrat ceremoniilor religioase; altar, loc sf├ónt. ÔŚŐ (fig.) loc inviolabil. (< lat. sanctuarium, fr. sanctuaire)
SANCTUÁR ~e n. 1) Parte a unei biserici, declarată sfântă, unde accesul profanilor este interzis; altar. 2) Edificiu destinat oficierii ceremoniilor religioase; lăcaș de cult. 3) fig. Loc inviolabil; parte foarte intimă.[Sil. -tu-ar] /<lat. sanctuarium, fr. sanctuaire
sanctuar n. 1. locul cel mai sfânt al templului; 2. templu, edificiu consacrat ceremoniilor unei religiuni; 3. fig. azil venerat.
* sanctu├ír n., pl. e (lat. sanctuarium, d. sanctus, sf├«nt). Locu cel ma─ş sf├«nt al unu─ş templu sa┼ş al une─ş biseric─ş interzis profanilor. La Jidan─ş, partea cea ma─ş secret─â a templulu─ş din Ierusalim, ├«n care se p─âstra arca alian╚Ťe─ş. Fig. Loc sf├«nt or─ş care inspir─â respect: aceast─â cas─â e un sanctuar al onori─ş.
SANCTUAR s. (BIS.) 1. altar, (rar) pristol, (înv. și pop.) oltar, (înv.) jertfelnic, trebnic. (~ la creștini.) 2. naos. (~ în templele antice.) 3. sfînta sfintelor. (~ la iudei.)

Sanctuar dex online | sinonim

Sanctuar definitie

Intrare: sanctuar
sanctuar substantiv neutru
  • silabisire: sanc-tu-ar