sanctitate definitie

14 definiții pentru sanctitate

SANCTITÁTE s. f. Sfințenie. ♦ (Urmat de un pronume posesiv) Titlu dat patriarhilor ortodocși și papilor. – Din lat. sanctitas, -atis.
SANCTITÁTE, sanctități, s. f. Sfințenie. ♦ (Urmat de un pronume posesiv) Titlu dat patriarhilor ortodocși și papilor. – Din lat. sanctitas, -atis.
SANCTITÁTE, sanctități, s. f. (Urmat de un pronume posesiv) Titlu dat papilor și patriarhilor ortodocși.
sanctitáte (sanc-ti-) s. f., g.-d. art. sanctitắții
!Sanctitátea Ta (Sa, Voástră) (Sanc-ti-) loc. pr., g.-d. Sanctitắții Tále (Sále, Voástre)
sanctitáte s. f. (sil. sanc-), g.-d. art. sanctității
Sanctitátea ta (sa, voástră) s. f. art. + adj. (sil. Sanc-), g.-d. Sanctității tále (sále, voástre)
SANCTITÁTE s. v. sfințenie.
SANCTITÁTE s.f. Sfințenie. ♦ Titlu dat papilor și patriarhilor. [< lat. sanctitas, cf. it. santità].
SANCTITÁTE s. f. 1. sfințenie. 2. titlu dat papilor și patriarhilor. (< lat. sanctitas)
SANCTITÁTE ~ăți f. (urmat de un pronume posesiv constituie o formulă de adresare către papi și patriarhi ortodocși) Sfințenie. ~atea voastră. [G.-D. Sanctității] /<lat. sanctitas, ~atis
sanctitate f. sfințenie.
* sanctitáte f. (lat. sánctitas, -átis). Sfințenie. Sfinție: Sanctitatea Sa patriarhu.
sanctitate s. v. SFINȚENIE.

sanctitate dex

Intrare: sanctitate
sanctitate substantiv feminin
  • silabisire: sanc-