Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

13 defini╚Ťii pentru sanc╚Ťiune

SANC╚ÜI├ÜNE, sanc╚Ťiuni, s. f. 1. Aprobare dat─â unei legi de c─âtre ╚Öeful statului, pentru a o face executorie; p. ext. confirmare a unui act de c─âtre o autoritate sau o instan╚Ť─â superioar─â celei care l-a emis, pentru a-i da valabilitate. ÔÖŽ P. gener. Aprobare, confirmare; consfin╚Ťire. 2. M─âsur─â de constr├óngere cu rol educativ, aplicat─â ca o consecin╚Ť─â a neexecut─ârii unei obliga╚Ťii; p. gener. pedeaps─â. ÔÖŽ (├Än dreptul interna╚Ťional) Sistem de m─âsuri (economice, financiare, militare) cu caracter de pedeaps─â, aplicat unui stat; represalii contra p─âr╚Ťii care nu respect─â obliga╚Ťiile dintr-o conven╚Ťie. [Pr.: -╚Ťi-u-] ÔÇô Din fr. sanction, lat. sanctio, -onis.
SANC╚ÜI├ÜNE, sanc╚Ťiuni, s. f. 1. Aprobare dat─â unei legi de c─âtre ╚Öeful statului, pentru a o face executorie; p. ext. confirmare a unui act de c─âtre o autoritate sau o instan╚Ť─â superioar─â celei care l-a emis, pentru a-i da valabilitate. ÔÖŽ P. gener. Aprobare, confirmare; consfin╚Ťire. 2. Pedeaps─â prev─âzut─â de lege pentru cei care ├«ncalc─â dispozi╚Ťiile ei; p. gener. pedeaps─â. ÔÖŽ (├Än dreptul interna╚Ťional) Sistem de m─âsuri (economice, financiare, militare) cu caracter de pedeaps─â, aplicat unui stat; represalii contra p─âr╚Ťii care nu respect─â obliga╚Ťiile luate printr-o conven╚Ťie. [Pr.: -╚Ťi-u-] ÔÇô Din fr. sanction, lat. sanctio, -onis.
SANC╚ÜI├ÜNE, sanc╚Ťiuni, s. f. 1. Faptul de a sanc╚Ťiona; (├«n unele state) aprobare dat─â unei legi de c─âtre ╚Öeful statului, pentru a o face executorie; p. ext. confirmare a unui act de c─âtre o autoritate (sau o instan╚Ť─â) superioar─â celei care l-a efectuat, pentru a-i da valabilitate. [Aceasta] ar da poate lui Cuza-vod─â dreptul de a revendica mult mai mult dec├«t sanc╚Ťiunea celor dou─â alegeri. GHICA, A. 616. ÔÖŽ Aprobare, confirmare, consfin╚Ťire. Vor dob├«ndi cur├«nd sanc╚Ťiunea ├«mp─âr─âteasc─â. SBIERA, P. 332. 2. Pedeaps─â prev─âzut─â de o lege pentru cei care calc─â dispozi╚Ťiile ei; p. ext. orice fel de pedeaps─â. ÔÖŽ (├Än dreptul interna╚Ťional, mai ales la pl.) Sistem de m─âsuri (economice, financiare, militare) cu caracter de pedeaps─â, aplicate unui stat care nu respect─â obliga╚Ťiile luate printr-o conven╚Ťie.
sanc╚Ťi├║ne (sanc-╚Ťi-u-) s. f., g.-d. art. sanc╚Ťi├║nii; pl. sanc╚Ťi├║ni
sanc╚Ťi├║ne s. f. (sil. sanc-╚Ťi-u-), g.-d. art. sanc╚Ťi├║nii; pl. sanc╚Ťi├║ni
SANCȚIÚNE s. I. 1. v. pedeapsă. 2. penalizare. (~ primită de un sportiv.) II. confirmare.
SANC╚ÜI├ÜNE s.f. (Jur.) 1. Faptul de a sanc╚Ťiona; sanc╚Ťionare; confirmare, ├«nt─ârire a unui act de c─âtre o autoritate superioar─â celei care l-a efectuat. ÔÖŽ Aprobare, ├«nt─ârire, confirmare. 2. Pedeaps─â, os├ónd─â. ÔÖŽ (├Än dreptul interna╚Ťional) Sistem de m─âsuri cu caracter de pedeaps─â luate contra p─âr╚Ťii care nu respect─â obliga╚Ťiile asumate printr-o conven╚Ťie. [Cf. fr. sanction, lat. sanctio].
SANC╚ÜI├ÜNE s. f. 1. confirmare a unui act de c─âtre o autoritate superioar─â celei care l-a emis. ÔŚŐ aprobare, ├«nt─ârire, consfin╚Ťire. 2. m─âsur─â de constr├óngere aplicat─â ca urmare a nerespect─ârii unei obliga╚Ťii asumate; (p. ext.) pedeaps─â. (< fr. sanction, lat. sanctio)
SANC╚ÜI├ÜNE ~i f. 1) Act prin care ╚Öeful statului aprob─â o lege trecut─â prin parlament, pentru a o face executorie. 2) Aprobare oficial─â a unui act de c─âtre o instan╚Ť─â superioar─â celei care l-a emis, pentru a-i imprima valabilitate. 3) M─âsur─â represiv─â pentru ├«nc─âlcarea unei legi; pedeaps─â. ~ final─â. 4) M─âsur─â de constr├óngere (de natur─â politic─â, economic─â sau militar─â) aplicat─â unui stat de c─âtre o organiza╚Ťie interna╚Ťional─â pentru a reprima un act de violen╚Ť─â sau posibilitatea unui asemenea act. [G.-D. sanc╚Ťiunii; Sil. sanc-╚Ťi-u-ne] /< fr. sanction, lat. sanctio, ~onis
sanc╚Ťiune f. 1. actul autorit─â╚Ťii care d─â unei legi puterea executorie; 2. aproba╚Ťiune dat─â: aceast─â vorb─â nÔÇÖa primit sanc╚Ťiunea uzului; 3. pedeaps─â sau recompens─â ce con╚Ťine o lege spre a asigura execu╚Ťiunea ei.
* sanc╚Ťi├║ne f. (lat. sanctio, -├│nis, d. sanctre, sanctum, a sanc╚Ťiona). Actu pin care un ╚Öef de stat confirm─â o lege ca s─â se poat─â aplica: a da sanc╚Ťiune unu─ş decret. Pin ext. Aprobare, confirmare considerat─â ca necesar─â: acest cuv├«nt nÔÇÖa primit ├«nc─â sanc╚Ťiunea uzulu─ş. Pedeaps─â sa┼ş r─âsplat─â p. c─âlcarea sa┼ş respectarea une─ş leg─ş: sanc╚Ťiunile legilor.
SANC╚ÜIUNE s. (JUR.) 1. pedeaps─â, (├«nv. ╚Öi reg.) ceart─â, ╚Ötraf, (├«nv.) pilduire, str├«nsoare. (A primit o ~ exemplar─â pentru fapta sa.) 2. confirmare, consacrare, consfin╚Ťire, ├«nt─ârire, ratificare, sanc╚Ťionare, validare, (├«nv.) sacrare. (~ a unei legi.)
PRAGMATICA SANC╚ÜIUNE 1. P.S. din 554, promulgat─â de ├«mp─âratul bizantin Iustinian I, dup─â cucerirea Regatului ostrogot din Pen. Italic─â. Stabilea organizarea ad-tiv─â a Italiei sub st─âp├ónirea bizantin─â. 2. P.S. din 1483, decret emis de regele Fran╚Ťei Carol VII la Bourges, dup─â Conciliul de la Beril. Stabilea raporturile Bisericii din Fran╚Ťa cu Regalitatea. Revocat─â de Ludovic XI (1461) ╚Öi invocat─â periodic; ulterior a fost ├«nlocuit─â, ├«n 1516, prin Concordatul de la Viena. 3. P.S. din 19 apr. 1713, emis─â de Carol VI de Habsburg. Stabilea c─â succesiunea se poate efectua ╚Öi pe linie feminin─â, precum ╚Öi indivizibilitatea teritoriilor monarhiei. Impus─â din 1720, dup─â na╚Öterea Mariei Tereza, ├«n 1717. Contestat─â ├«n 1740, la moartea lui Carol VII de Prusia ╚Öi Bavaria, a condus la R─âzboiul de Succesiune la Tronul Austriei (1740-1748); a r─âmas totu╚Öi ├«n vigoare p├ón─â ├«n 1919.

Sanc╚Ťiune dex online | sinonim

Sanc╚Ťiune definitie

Intrare: sanc╚Ťiune
sanc╚Ťiune substantiv feminin
  • silabisire: sanc-╚Ťi-u-