Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

13 defini╚Ťii pentru sanatoriu

SANAT├ôRIU, sanatorii, s. n. Institu╚Ťie medical─â pentru tratamentul bolilor cronice, afec╚Ťiuni ale aparatului respirator, afec╚Ťiuni neuropsihice, tuberculoz─â; (├«n trecut) spital particular; cas─â de s─ân─âtate. ÔÇô Din fr. sanatorium.
SANAT├ôRIU, sanatorii, s. n. Institu╚Ťie spitaliceasc─â (climateric─â sau balnear─â) pentru ├«ngrijirea bolnavilor cronici (de tuberculoz─â); (├«n trecut) spital particular; cas─â de s─ân─âtate. ÔÇô Din fr. sanatorium.
SANAT├ôRIU, sanatorii, s. n. Institu╚Ťie spitaliceasc─â (climatic─â sau balnear─â) pentru ├«ngrijirea bolnavilor de tuberculoz─â sau de boli mintale, a convalescen╚Ťilor etc. care au nevoie ├«n special de cur─â igieno-dietetic─â ╚Öi de supraveghere medical─â; (├«n trecut) spital particular. A╚Öezat ├«n marginea Vienei, ├«n mijlocul unui mare parc cu flori ╚Öi arbori, sanatoriul era o vil─â elegant─â ╚Öi auster─â. C─éLINESCU, E. 386. Se ducea la un sanatoriu, unde se afla ├«n convalescen╚Ť─â un b─âtr├«n pentru care purta mare evlavie. C. PETRESCU, ├Ä. II 222. Aveam impresia c─â tata... se-ntoarce din r─âzboi ╚Öi nicidecum dintr-un sanatoriu de nebuni. SAHIA, N. 59.
sanat├│riu [riu pron. riu] s. n., art. sanat├│riul; pl. sanat├│rii, art. sanat├│riile (-ri-i-)
sanat├│riu s. n. [-riu pron. -riu], art. sanat├│riul; pl. sanat├│rii, art. sanat├│riile (sil. ri-i-)
SANATÓRIU s. (MED.) casă de sănătate.
SANAT├ôRIU s.n. Institu╚Ťie medical─â (a╚Öezat─â ├«ntr-un loc prielnic la munte, la mare etc.); spital adaptat mai ales pentru cura igieno-dietetic─â a tuberculozei; (├«n trecut) spital particular. [Pron. -riu. / < fr. sanatorium, cf. lat. sanatorius ÔÇô care vindec─â].
SANAT├ôRIU s. n. institu╚Ťie medical─â (la munte, la mare); spital pentru cura igieno-dietetic─â a tuberculozei. (< fr. sanatorium)
SANAT├ôRIU ~i n. Institu╚Ťie medical─â pentru tratamentul unor boli cronice sau pentru odihn─â ╚Öi ├«ntremare. [Sil. -na-to-riu] /<fr. sanatorium, germ. Sanatorium
sanatoriu n. cas─â de bolnavi ╚Öi de convalescen╚Ťi.
* sanat├│ri┼ş n. (d. lat. sonare, sanatum, a ├«ns─ân─âto╚Öi, cu suf. -orium, rom. -ori┼ş). Spital, stabiliment igienic pentru boale care cer aer curat ╚Öi lini╚Öte.
SANATORIU s. (MED.) cas─â de s─ân─âtate.
SANAT├ôRIU (< fr.; {s} lat. sanatorius ÔÇ×care vindec─âÔÇŁ) s. n. Institu╚Ťie medical─â pentru tratamentul unor boli cronice (├«n special tuberculoz─â, afec╚Ťiuni ale aparatului respirator, afec╚Ťiuni neuropsihice), situate de obicei ├«n locuri unde bolnavii pot beneficia de factori naturali de cur─â (condi╚Ťii climatice favorabile, aerosoli, ape minerale, n─âmoluri curative) ├«n asocia╚Ťie cu fizioterapie, alimenta╚Ťie dietetic─â ╚Öi regim special de tratament ╚Öi odihn─â. Exist─â ╚Öi s. pentru repaus ╚Öi recuperare a capacit─â╚Ťii de munc─â sub supraveghere medical─â. Printre cele mai cunoscute din Rom├ónia se num─âr─â s. de la Moroieni, Predeal, Techirghiol, Eforie, Mangalia. Sin. cas─â de s─ân─âtate.

Sanatoriu dex online | sinonim

Sanatoriu definitie

Intrare: sanatoriu
sanatoriu substantiv neutru
  • pronun╚Ťie: -riu pr. -r─şu