samuraslă definitie

12 definiții pentru samuraslă

zamurástru sm vz samuraslă
SAMURÁSLĂ s. f. (Pop.; cu sens colectiv) Plante răsărite de la sine din semințele scuturate la strângerea recoltei sau din bulbii, tuberculii etc. rămași nescoși din pământ. – Din sl. samoraslŭ.
SAMURÁSLĂ s. f. (Pop.; cu sens colectiv) Plante răsărite de la sine din semințele scuturate la strângerea recoltei sau din bulbii, tuberculii etc. rămași nescoși din pământ. – Din sl. samoraslŭ.
SAMURÁSLĂ s. f. (Cu sens colectiv) Plante răsărite de la sine, din semințele scuturate la strîngerea recoltei sau din bulbii, tuberculii etc. rămași nescoși din pămînt. – Variantă: samulástră s. f.
samuráslă (pop.) s. f., g.-d. art. samuráslei
samuráslă s. f., g.-d. art. samuráslei; pl. samurásle
SAMURÁSLĂ s. v. pur, usturoi sălbatic.
samuráslă s. f. – Plantă de cultură care crește spontan din semințele pierdute în timpul recoltării. – Var. samoraslă, samulastră, samurastră. Sl. samoraslŭ (Cihac, II, 325; Conev 71), de la samo „același” și raslĭ „germen”, cf. sb., cr. samorast.
SAMURÁSLĂ f. Plantă care se dezvoltă de la sine din semințele scuturate ale culturilor premergătoare. /<sl. samoraslu
samuraslă f. Mold. ceapă sau usturoiu de primăvară. [Lat. SAMORASLŬ, ce răsare dela sine].
samuráslă, samurástră și samulástră f., pl. e (vsl. samoraslŭ, răsărit spontaneŭ, d. samŭ, singur, auto-, și rasti, a crește, a răsări; bg. samorasúl, sponteneŭ. V. od-raslă). Ceĭa ce răsare din scuturarea cerealelor. Ceapă saŭ osturoĭ de primăvară răsărit singur (rev. I. Crg. 5, 152). – La Dos. ca adj. samorasle biliĭ, biliĭ (plante) sălbatice.
samuraslă s. v. PUR. USTUROI SĂLBATIC.

samuraslă dex

Intrare: samuraslă
samuraslă substantiv feminin