SAMNÍT, -Ă, samniți, -te, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. (La pl.) Populație care a locuit în Antichitate în centrul Peninsulei Italice și a opus o puternică rezistență cuceririi romane; (și la sg.) persoană care făcea parte din această populație. 2. Adj. Care aparține samniților (1), referitor la samniți. – Din lat., fr. Samnites.

SAMNÍȚI s. m. pl. Populație care a locuit în antichitate în centrul Peninsulei Italice și a opus o puternică rezistență cuceririi romane. – Din lat. fr. Samnites.

samnít adj. m., s. m., pl. samníți; adj. f., s. f. samnítă, pl. samníte

samnít s. m., pl. samníți

Samniți m. pl. popor din Samniu.

SAMNÍȚI (< fr., lat.) s. m. pl. Populație italică din centrul Pen. Italice, vorbind o limbă aparținând grupului osco-umbrian; supusă de romani (343-341; 327-304; 298-290 și 282-272 î. Hr.). Creatorii unei arte originale.