Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

12 defini╚Ťii pentru samavolnic

SAMAV├ôLNIC, -─é, samavolnici, -ce, adj. (Despre oameni) Care procedeaz─â dup─â bunul lui plac, nesocotind ╚Öi ├«nc─âlc├ónd voin╚Ťa ╚Öi drepturile altora; (despre ac╚Ťiunile oamenilor) f─âcut dup─â bunul-plac personal; arbitrar, abuziv. ÔÇô Din rus. samovolÔÇÖn├«i.
SAMAV├ôLNIC, -─é, samavolnici, -ce, adj. (Despre oameni) Care procedeaz─â dup─â bunul lui plac, nesocotind ╚Öi ├«nc─âlc├ónd voin╚Ťa ╚Öi drepturile altora; (despre ac╚Ťiunile oamenilor) f─âcut dup─â bunul plac personal; arbitrar, abuziv. ÔÇô Din rus. samavolÔÇÖn├ói.
SAMAV├ôLNIC, -─é, samavolnici, -e, adj. (Despre oameni) Care procedeaz─â dup─â bunul lui plac, nesocotind ╚Öi ├«nc─âlc├«nd voin╚Ťa ╚Öi drepturile altora; (despre ac╚Ťiunile oamenilor) f─âcut dup─â bunul plac personal; abuziv, arbitrar. Stoian ascult─â cu aten╚Ťie ├«ntreb─ârile lui Popa, apoi r─âspunse: Cred c─â schimbarea lui Hulub este samavolnic─â. V. ROM. februarie 1953, 82.
samav├│lnic adj. m., pl. samav├│lnici; f. samav├│lnic─â, pl. samav├│lnice
samav├│lnic adj. m., pl. samav├│lnici; f. sg. samav├│lnic─â, pl. samav├│lnice
SAMAVÓLNIC adj. 1. v. abuziv. 2. v. tiranic.
samav├│lnic (samav├│lnic─â), adj. ÔÇô Arbitrar, abuziv. ÔÇô Var. samovolnic. Sl. samavol─şn┼ş ÔÇ×care procedeaz─â dup─â propria-i voin╚Ť─âÔÇŁ, cf. rus. samovoljnyj (Tiktin). ÔÇô Der. samavolnicie, s. m. (arbitrarietate); samavolnice╚Öte, adv. (arbitrar). Cf. volnic.
SAMAV├ôLNIC ~c─â (~ci, ~ce) 1) Care ac╚Ťioneaz─â dup─â bunul plac, nesocotind voin╚Ťa ╚Öi drepturile altora; arbitrar. 2) (despre ac╚Ťiuni) Care este f─âcut dup─â bunul plac; arbitrar. /<sl. samovoliniku, rus. samovolÔÇÖn├ói
samovolnic(ie) a. ╚Öi f. arbitrar (vorb─â ie╚Öit─â din uz sau luat─â ├«n mod ironic): ├«n care domne╚Öte interesul ╚Öi samovolnicia AL. [Tras din samovolnic = rus. SAMOVOL─ČNIK┼Č, lit. de sine voitor].
samav├│lnic V. samovolnic.
samov├│lnic, -─â adj. (rus. samavol─şnik, om samavolnic, ╚Öi samov├│liny─ş, arbitrar, d. sam, ├«nsu╚Ö─ş, singur, samo-, auto-, ╚Öi v├│l─şa, vo─şe, bun plac; s─ârb. samovoljnik. V. volnic). Arbitrar: administrator samavolnic. ÔÇô ╚śi sama- (dup─â rut.).
SAMAVOLNIC adj. 1. abuziv, arbitrar, despotic, excesiv, samavolnicesc, silnic, (înv.) volnic. (O măsură ~.) 2. despotic, dictatorial, satrapic, tiranic, (înv.) tiranicesc, tirănesc. (Guvernare ~.)

Samavolnic dex online | sinonim

Samavolnic definitie

Intrare: samavolnic
samavolnic adjectiv