SAMANÍU, -ÍE, samanii, adj. (Înv.) Galben-deschis (ca paiul). – Din tc. samani.

SAMANÍU, -ÍE, samanii, adj. (Rar) Galben-deschis (ca paiul). – Din tc. samani.

SAMANÍU, -ÍE, samanii, adj. Galben-deschis (de culoarea paiului). Cu părul ca un abur samaniu. DELAVRANCEA, S. 247. Frunzele de an, căzute și moarte, cu fața samanie, ruginite, așterneau... un covor fremătător. MACEDONSKI, O. III 68.

samaníu (înv.) adj. m., f. samaníe; pl. m. și f. samaníi

samaníu adj. m., f. samaníe; pl. m. și f. samaníi

samaníu (samaníe), adj. – Galben-pai. Tc. sămani, de la saman „pai” (Șeineanu, II, 311; Roesler 602; Lokotsch 1812).

SAMANÍU ~e (~i) rar Care este de culoare galbenă-deschisă. /<turc. samani

samaniu a. galben deschis: o broșă samanie. [Turc. SAMANI (din SAMAN, paiu), de coloarea paielor].

samaníŭ, -íe adj. (turc. samani, d. saman, paĭ. V. samalîc). Rar. Pa paĭu: munușĭ samaniĭ.