salubru definitie

12 definiții pentru salubru

SALÚBRU, -Ă, salubri, -e, adj. (Adesea fig.) Favorabil sănătății; sănătos. – Din fr. salubre, lat. salubris.
SALÚBRU, -Ă, salubri, -e, adj. Care este favorabil sănătății; sănătos. Casă salubră.
salúbru (-lu-bru) adj. m., pl. salúbri; f. salúbră, pl. salúbre
salúbru adj. m. (sil. -bru), pl. salúbri; f. sg. salúbră, pl. salúbre
SALÚBRU adj. v. curat.
Salubru ≠ insalubru, nesalubru
SALÚBRU, -Ă adj. Igienic, curat; sănătos. [Cf. fr. salubre, lat. salubris].
SALÚBRU, -Ă, salubri, -e, adj. Igienic, curat, sănătos. (din fr. salubre, lat. salubris)
SALÚBRU ~ă (~i, ~e) (despre aer, climă etc.) Care are o acțiune favorabilă asupra organismului; favorabil sănătății; sănătos. [Sil. -lu-bru] /<fr. salubre, lat. saluber
salubru a. ce contribue la sănătate: aer salubru.
* salúbru, -ă adj. (lat. saluber și salúbris). Care contribue la sănătate: aeru măriĭ e salubru.
SALUBRU adj. bun, curat, nealterat, nestricat, nevătămător, neviciat, oxigenat, ozonat, proaspăt, pur, purificat, sănătos, tare. (Aer ~.)

salubru dex

Intrare: salubru
salubru adjectiv
  • silabisire: -bru