salubritate definitie

13 definiții pentru salubritate

SALUBRITÁTE s. f. Faptul de a fi salubru; stare generală favorabilă a condițiilor igienice și sanitare dintr-un loc. ♦ Serviciu public care se ocupă cu curățenia dintr-o localitate. – Din fr. salubrité, lat. salubritas, -atis.
SALUBRITÁTE s. f. Faptul de a fi salubru; stare generală favorabilă a condițiilor igienice și sanitare dintr-un loc. ♦ Serviciu public care se ocupă cu curățenia dintr-o localitate. – Din fr. salubrité, lat. salubritas, -atis.
SALUBRITÁTE s. f. Faptul de a fi salubru; stare generală a condițiilor igienice și sanitare dintr-un loc. ♦ Serviciu public care are în grijă curățenia dintr-o localitate.
salubritáte (-lu-bri-) s. f., g.-d. art. salubritắții
salubritáte s. f. (sil. -bri-), g.-d. art. salubrității
SALUBRITÁTE s. v. curățenie.
Salubritate ≠ insalubritate
SALUBRITÁTE s.f. Însușirea de a fi salubru; curățenie. ♦ Sănătate. ♦ Serviciu public care are în grijă curățenia unui oraș. [Cf. fr. salubrité, lat. salubritas].
SALUBRITÁTE s. f. 1. însușirea de a fi salubru. ◊ stare generală favorabilă sănătății, condițiilor igienice; sănătate. 2. serviciu public care are în grijă curățenia unui oraș. (< fr. salubrité, lat. salubritas)
SALUBRITÁTE f. 1) Caracter salubru. 2) Stare generală a condițiilor sanitare și igienice dintr-o localitate. 3) Serviciu public care are grijă de curățenia unei localități.[G.-D. salubrității;Sil. -lu-bri-] /<fr. salubrité, lat. salubritas, ~atis
salubritate f. însușirea celor salubre: salubritate publică, partea igienei care studiază tot ce interesează sănătatea unei națiuni.
* salubritáte f. (lat. salúbritas, -átis). Calitatea de a fi salubru: salubritatea aeruluĭ. Salubritatea publică, serviciŭ care îngrijește de sănătatea unuĭ oraș (măturatu, udatu, canalele ș.a.). Bĭurourile acestuĭ serviciŭ. Funcționariĭ acestuĭ serviciŭ.
SALUBRITATE s. curățenie. (Serviciul de ~; ~ orașului.)

salubritate dex

Intrare: salubritate
salubritate substantiv feminin
  • silabisire: -bri-