saltea definitie

14 definiții pentru saltea

SALTEÁ, saltele, s. f. Obiect făcut dintr-un fel de sac de pânză, de material plastic etc. în care se introduce (și se fixează prin cusături din loc în loc) un strat gros de lână, de iarbă-de-mare, de paie, de vată sau care se umple cu aer și care se așază pe pat (pentru a forma un așternut moale) sau pe apă (pentru a pluti). ◊ Saltea de apă = mic rezervor de apă creat la piciorul unui baraj pentru a amortiza lovitura apei care cade asupra terenului de la piciorul barajului. Saltea de beton = construcție de protecție a albiei râurilor, alcătuită din plăci de beton sau de beton armat. Saltea de piatră = strat de piatră uscată care are rolul de a colecta infiltrațiile de apă din galeriile de tunel. Saltea de protecție = înveliș al unui cablu electric, cu rolul de a-l proteja de deteriorările care pot surveni în timpul curburii la montare. – Din ngr. siltés.
SALTÉA, saltele, s. f. Obiect făcut dintr-un fel de sac de pânză, de material plastic etc. în care se introduce (și se fixează prin cusături din loc în loc) un strat gros de lână, de iarbă-de-mare, de paie, de vată sau care se umple cu aer și care se așează pe pat (pentru a forma un așternut moale) sau pe apă (pentru a pluti). ♦ Saltea de apă = mic rezervor de apă creat la piciorul unui baraj pentru a amortiza lovitura apei care cade asupra terenului de la piciorul barajului. Saltea de beton = construcție de protecție a albiei râurilor, alcătuită din plăci de beton sau de beton armat. Saltea de piatră = strat de piatră uscată care are rolul de a colecta infiltrațiile de apă din galeriile de tunel. Saltea de protecție = Înveliș al unui cablu electric, cu rolul de a-l proteja de deteriorările care pot surveni în timpul curburii la montare. – Din ngr. siltés.
SALTEÁ, saltele, s. f. Obiect făcut din două foi de pînză cusute între ele, în care se introduc paie (v. mindir), lînă etc. și care se așază pe pat, formînd un așternut moale pentru dormit. Stătea în întunerec pe trei saltele. DUMITRIU, N. 132. Șoimaru își așeză prietinul pe divanul cu saltea moale de lînă. SADOVEANU, O. VII 119. Taică-său îi adusese o saltea cu paie, două perini, o velință. SLAVICI, O. I 82. ◊ Fig. Jos, sub răchiți bătrîne de raze umbritoare, Pe o saltea de iarbă, flăcăii se lungesc. BELDICEANU, P. 62. ♦ (În expr.) Saltea de apă = mic rezervor de apă creat la piciorul unui baraj pentru a amortiza lovitura apei care cade asupra terenului de la piciorul barajului.
salteá s. f., art. salteáua, g.-d. art. saltélei; pl. saltéle, art. saltélele
salteá s. f., art. salteáua, g.-d. art. saltélei; pl. saltéle
SALTEÁ s. (Transilv. și Ban.) dricală, (Transilv.) străjac. (~ de paie.)
SALTEÁ s. v. leasă.
saltéa (-éle), s. f. – Mindir. Tc. șelte (Meyer 406; Șeineanu, II, 311; Lokotsch 1908), prin ngr. σελτές (Gáldi, 247), cf. alb. šiljte, bg., sb. šilta.
SALTEÁ ~éle f. Obiect făcut dintr-un sac în care se introduce și se fixează un strat gros de lână, de vată, de iarbă-de-mare, de paie etc., care se așază pe pat pentru a forma un așternut moale. ◊ ~ de plajă sac impermeabil care se umple cu aer și pe care se poate pluti; saltea pneumatică. ~ de beton căptușeală de protecție a albiei unei ape curgătoare, constând din plăci de beton. [Art. salteaua; G.-D. saltelei] /<ngr. saltés
salteà f. mindir de lână: saltele cu puf CR. [Turc. SELTÈ].
salteá f., pl. ele (ngr. seltés, siltés, turc. șilté, saltea). Pernă fr lînă de mărimea unuĭ făcută ca să dormi pe ĭa. – Munt. Saltea de paĭe, mindir. – V. dușăg, pilotă, dricală.
SALTEA s. (Transilv. și Ban.) dricală, (Transilv.) străjac. (~ de paie.)
saltea s. v. LEASĂ.
saltea, saltele s. f. iubită, amantă.

saltea dex

Intrare: saltea
saltea substantiv feminin