salmiac definitie

10 definiții pentru salmiac

SALMIÁC s. n. (Chim.; rar) Țipirig2. [Pr.: -mi-ac] – Din germ. Salmiak.
SALMIÁC s. n. (Chim.; rar) Țipirig. [Pr.: -mi-ac] – Din germ. Salmiak.
salmiác (rar) (-mi-ac) s. n.
salmiác s. n. (sil. -mi-ac)
SALMIÁC s. (CHIM.) (pop.) țipirig.
SALMIÁC s.n. Clorură naturală de amoniu. [Pron. -mi-ac. / < fr. salmiac].
SALMIÁC s. n. clorură naturală de amoniu; țipirig. (< germ. Salmiak)
* salmiác n. (germ. salmiak, pol. salmiak și salmoniak, din lat. sal ammoniacus, sare amoniacală). Chim. Rar. Țipirig.
1) țipiríg n. fără pl. (din țăperig, care ar veni dintr’un adj. ngr., de unde vine și sîrb. caparika și mrom. țaparkó, id.). O substanță albă pulverulentă rezultată din acid cloridric și amoniac în volume egale. În ainte se aducea din Egipt, unde se prepara sublimînd funinginea produsă din arderea baligiĭ de cămilă. Astăzĭ se extrage din apele care se condensează la prepararea gazuluĭ de iluminat pin destilarea cărbuneluĭ de pămînt. În chimie se numește clorură de amoniŭ saŭ cloidrat de amoniac (AzH4 C1). Se numește și salmiac și (vechĭ) nișadir.
SALMIAC s. (CHIM.) (pop.) țipirig.

salmiac dex

Intrare: salmiac
salmiac substantiv neutru
  • silabisire: -mi-ac