saliva definitie

2 intrări

22 definiții pentru saliva

SALIVÁ, salivez, vb. I. Intranz. A secreta, a produce (multă) salivă. – Din fr. saliver, lat. salivare.
SALÍVĂ, salive, s. f. Lichid apos și puțin vâscos care se formează continuu în gură, fiind secretat de glandele salivare, care servește la formarea și la înghițirea bolului alimentar, umezește și spală membrana mucoasă a gurii etc. – Din fr. salive, lat. saliva.
SALIVÁ, salivez, vb. I. Intranz. A secreta, a produce (multă) salivă. – Din fr. saliver, lat. salivare.
SALÍVĂ s. f. Lichid apos și puțin vâscos care se formează continuu în gură, fiind secretat de glandele salivare, care servește la formarea și la înghițirea bolului alimentar, umezește și spală membrana mucoasă a gurii etc. – Din fr. salive, lat. saliva.
SALÍVĂ s. f. Lichid apos, puțin vîscos, care se formează în continuu în gură, fiind secretat de glandele salivare și de alte mici glande ale mucoasei bucale; servește la formarea și la înghițirea bolului alimentar, umezește și spală membrana mucoasă a gurii etc. V. scuipat. Cavitatea bucală, pentru a lupta împotriva infecțiilor, are două mijloace de apărare: mucoasa și saliva. NICOLAU-MAISLER, D. V. 501. Își înghițeau saliva ce le umplea gura cu un gust de leșie. VLAHUȚĂ, O. A. 136.
salivá (a ~) vb., ind. prez. 3 saliveáză
!salívă s. f., g.-d. art. salívei; pl. salíve
salivá vb., ind. prez. 1 sg. salivéz, 3 sg. și pl. saliveáză
salívă s. f., g.-d. art. salívei
SALÍVĂ s. scuipat, scuipătură, spută, (rar) apă, (pop.) stupit.
SALIVÁ vb. I. intr. A produce (multă) salivă. [< fr. saliver].
SALÍVĂ s.f. Lichid apos și puțin vâscos care umezește gura, secretat de glandele salivare. [< fr. salive, lat. saliva].
SALIVÁ vb. tr. a produce (multă) salivă. (< fr. saliver, lat. salivare)
SALÍVĂ s. f. lichid puțin vâscos, care umezește gura, secretat de glandele salivare. (< fr. salive, lat. saliva)
A SALIVÁ ~éz intranz. A produce salivă. /<fr. saliver
SALÍVĂ f. Lichid secretat din glandele salivare, necesar în masticație și digestie. [G.-D. salivei] /<fr. salive, lat. saliva
salivă f. umoare apoasă și puțin cleioasă ce curge din gură: saliva înlesnește și prepară digestiunea.
* salivă f., pl. e (lat. salíva). Fiziol. Scuipat, stupit, maĭ ales vorbind de umezeala naturală a guriĭ, care moaĭe mîncarea și ajută digestiunea.
* salivéz v. intr. (lat. salivo, -iváre). Fiziol. Secretez multă salivă: gura salivează.
SALI s. scuipat, scuipătură, spută, (rar) apă, (pop.) stupit.
SALÍVĂ (< fr., lat.) s. f. (FIZIOL.) Lichid incolor, cu pH ușor acid (6-7), secretat în cavitatea bucală de glandele salivare, compus din apă, săruri minerale, mucină, lizozim enzime; la insectele hematofage conține agenți anticoagulanți și substanțe cu aefect anestezic local. Curăță și umectează mucoasa bucală, jucând un rol în masticație, deglutiție și digestia chimică a anumitor compuși.
a saliva după ceva / după cineva expr. a tânji, a dori, a râvni.

saliva dex

Intrare: salivă
salivă substantiv feminin
Intrare: saliva
saliva verb grupa I conjugarea a II-a