Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

2 intr─âri

22 defini╚Ťii pentru saliv─â

SALIV├ü, salivez, vb. I. Intranz. A secreta, a produce (mult─â) saliv─â. ÔÇô Din fr. saliver, lat. salivare.
SAL├ŹV─é, salive, s. f. Lichid apos ╚Öi pu╚Ťin v├óscos care se formeaz─â continuu ├«n gur─â, fiind secretat de glandele salivare, care serve╚Öte la formarea ╚Öi la ├«nghi╚Ťirea bolului alimentar, umeze╚Öte ╚Öi spal─â membrana mucoas─â a gurii etc. ÔÇô Din fr. salive, lat. saliva.
SALIV├ü, salivez, vb. I. Intranz. A secreta, a produce (mult─â) saliv─â. ÔÇô Din fr. saliver, lat. salivare.
SAL├ŹV─é s. f. Lichid apos ╚Öi pu╚Ťin v├óscos care se formeaz─â continuu ├«n gur─â, fiind secretat de glandele salivare, care serve╚Öte la formarea ╚Öi la ├«nghi╚Ťirea bolului alimentar, umeze╚Öte ╚Öi spal─â membrana mucoas─â a gurii etc. ÔÇô Din fr. salive, lat. saliva.
SAL├ŹV─é s. f. Lichid apos, pu╚Ťin v├«scos, care se formeaz─â ├«n continuu ├«n gur─â, fiind secretat de glandele salivare ╚Öi de alte mici glande ale mucoasei bucale; serve╚Öte la formarea ╚Öi la ├«nghi╚Ťirea bolului alimentar, umeze╚Öte ╚Öi spal─â membrana mucoas─â a gurii etc. V. scuipat. Cavitatea bucal─â, pentru a lupta ├«mpotriva infec╚Ťiilor, are dou─â mijloace de ap─ârare: mucoasa ╚Öi saliva. NICOLAU-MAISLER, D. V. 501. ├Ä╚Öi ├«nghi╚Ťeau saliva ce le umplea gura cu un gust de le╚Öie. VLAHU╚Ü─é, O. A. 136.
salivá (a ~) vb., ind. prez. 3 saliveáză
!sal├şv─â s. f., g.-d. art. sal├şvei; pl. sal├şve
saliv├í vb., ind. prez. 1 sg. saliv├ęz, 3 sg. ╚Öi pl. salive├íz─â
sal├şv─â s. f., g.-d. art. sal├şvei
SAL├ŹV─é s. scuipat, scuip─âtur─â, sput─â, (rar) ap─â, (pop.) stupit.
SALIVÁ vb. I. intr. A produce (multă) salivă. [< fr. saliver].
SAL├ŹV─é s.f. Lichid apos ╚Öi pu╚Ťin v├óscos care umeze╚Öte gura, secretat de glandele salivare. [< fr. salive, lat. saliva].
SALIVÁ vb. tr. a produce (multă) salivă. (< fr. saliver, lat. salivare)
SAL├ŹV─é s. f. lichid pu╚Ťin v├óscos, care umeze╚Öte gura, secretat de glandele salivare. (< fr. salive, lat. saliva)
A SALIV├ü ~├ęz intranz. A produce saliv─â. /<fr. saliver
SAL├ŹV─é f. Lichid secretat din glandele salivare, necesar ├«n mastica╚Ťie ╚Öi digestie. [G.-D. salivei] /<fr. salive, lat. saliva
saliv─â f. umoare apoas─â ╚Öi pu╚Ťin cleioas─â ce curge din gur─â: saliva ├«nlesne╚Öte ╚Öi prepar─â digestiunea.
* saliv─â f., pl. e (lat. sal├şva). Fiziol. Scuipat, stupit, ma─ş ales vorbind de umezeala natural─â a guri─ş, care moa─şe m├«ncarea ╚Öi ajut─â digestiunea.
* saliv├ęz v. intr. (lat. salivo, -iv├íre). Fiziol. Secretez mult─â saliv─â: gura saliveaz─â.
SALIV─é s. scuipat, scuip─âtur─â, sput─â, (rar) ap─â, (pop.) stupit.
SAL├ŹV─é (< fr., lat.) s. f. (FIZIOL.) Lichid incolor, cu pH u╚Öor acid (6-7), secretat ├«n cavitatea bucal─â de glandele salivare, compus din ap─â, s─âruri minerale, mucin─â, lizozim enzime; la insectele hematofage con╚Ťine agen╚Ťi anticoagulan╚Ťi ╚Öi substan╚Ťe cu aefect anestezic local. Cur─â╚Ť─â ╚Öi umecteaz─â mucoasa bucal─â, juc├ónd un rol ├«n mastica╚Ťie, degluti╚Ťie ╚Öi digestia chimic─â a anumitor compu╚Öi.
a saliva după ceva / după cineva expr. a tânji, a dori, a râvni.

Saliv─â dex online | sinonim

Saliv─â definitie

Intrare: saliv─â
saliv─â substantiv feminin
Intrare: saliva
saliva verb grupa I conjugarea a II-a