SALEPCÍU s. m. v. salepgiu.

SALEPGÍU, salepgii, s. m. Persoană care prepară sau vinde salep (2). [Var.: salepcíu, salipgíu s. m.] – Din tc. salepçi.

SALIPGÍU s. m. salepgiu.

SALEPCÍU s. m. v. salepgiu.

SALEPGÍU, salepgii, s. m. Persoană care prepară sau vinde salep (2). [Var.: salepcíu, salipgíu s. m.] – Din tc. salepçi.

SALIPGÍU s. m. v. salepgiu.

SALEPCÍU s. m. v. salepgiu.

SALEPGÍU, salepgii, s. m. Cel care face și vinde salep (2). Vină după mine în ulița salepgiilor. SADOVEANU, D. P. 78. Sînt și salepgii, pentru cei ce vor să bea. CAMIL PETRESCU, O. I 197. Din gura bolților, bragagii și salepgii, în cămăși de borangic... își strigau pe isonul de datină marfa. C. PETRESCU, A. R. 8.- Variante: salipgíu (CARAGIALE, O. II 75, FILIMON, C. 58), salepcíu (GHICA, S. A. 138) s. m.

SALIPGÍU s. m. v. salepgiu.

salepgíu s. m., art. salepgíul; pl. salepgíi, art. salepgíii (-gi-ii)

salepgíu s. m., art. salepgíul; pl. salepgíi, art. salepgíii

SALEPGÍU s. (înv.) salepar.

salepgiu m. vânzător de salep: bragagii și salepgii arnăuți FIL. [Turc. SALEBDJI].

salepgíŭ m. (turc. salebci). Cel ce face saŭ vinde salep.

SALEPGIU s. (înv.) salepar.